#predator

• acantopod — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un artropod sau o structură anatomică ale cărei membre, picioare sau apendice locomotorii sunt prevăzute cu spini, ghimpi rigizi ori rânduri de țepi ascuțiți. Ca substantiv masculin, definește un membru locomotor modificat structural prin dezvoltarea unor astfel de elemente înțepătoare, adaptare întâlnită la anumite insecte prădătoare (cum sunt unele specii de călugărițe sau ortoptere) folosită pentru capturarea eficientă și imobilizarea prăzii.
• acarofil — Care manifestă o afinitate biologică sau o relație de simbioză și adaptare reciprocă cu acarienii. Ca adjectiv, descrie în special 'plantele acarofile', specii vegetale care dezvoltă structuri anatomice miniaturale adaptate (cum sunt domatiile sau erineele) pentru a atrage și adăposti acarieni prădători benefici; aceștia curăță frunzele, distrugând ciupercile parazite și insectele dăunătoare plantei-gazdă.
• acvilă — Pasăre de pradă diurnă de mari dimensiuni, din familia accipitridelor, caracterizată printr-un cioc puternic, încovoiat la vârf, gheare ascuțite, arcuite și o privire extrem de ageră; de asemenea, reprezintă simbolul heraldic al puterii și suveranității prezent pe steme, steaguri sau monede. Acest prădător de elită deține o importanță ecologică structurală majoră în controlul populațiilor de mici mamifere din ecosisteme.
• adefag — Termen care descrie sau aparține unui grup de insecte coleoptere predominant răpitoare, caracterizate prin picioare adaptate pentru alergat, aparat bucal conformator pentru sfâșierea prăzii și un regim alimentar exclusiv carnivor sau lacom. Ca substantiv, desemnează orice exemplar reprezentant al acestui subordin (Adephaga), recunoscut pentru rolul ecologic activ în controlul populațiilor de alte nevertebrate.
• afidofag — Care se hrănește în mod exclusiv sau predominant cu afide (păduchi de plante). În entomologie și combaterea biologică a dăunătorilor, termenul descrie organisme prădătoare sau parazitoide (cum ar fi buburuzele, larvele de muște sirfide sau anumite specii de viespi mici) care joacă un rol critic în controlul ecologic al populațiilor de insecte fitofage, protejând culturile agricole fără a necesita aplicarea de substanțe chimice.
• allosaurus — Gen de dinozaur teropod biped de mari dimensiuni, carnivor, care a trăit în perioada Jurasicului târziu (acum aproximativ 155-145 de milioane de ani), fiind prădătorul dominant în regiunea Americii de Nord de astăzi (formațiunea Morrison). Se caracteriza printr-un craniu masiv dotat cu zeci de dinți zimțiți și ascuțiți, membre anterioare scurte dar puternice terminate cu trei degete cu gheare mari, și o coadă lungă și grea folosită pentru echilibru.
• alosaur — Dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus), care a trăit în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător structural de top se caracteriza printr-un craniu masiv dotat cu dinți zimțiți și tăioși, membre posterioare puternice și membre anterioare relativ scurte dar prevăzute cu trei gheare ascuțite, fiind unul dintre cele mai studiate reptile fosile.
• alozaur — Formă ortografică alternativă sau variantă fonetică românească pentru alosaur; dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus) care a dominat ecosistemele terestre în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător se caracteriza structural printr-un craniu masiv dotat cu dinți lungi și zimțiți, membre posterioare musculoase și membre anterioare prevăzute cu gheare curbate și ascuțite.
• Amphiaraus — Personaj din mitologia greacă, rege al Argosului, profet și vindecător care a participat la expediția celor Șapte împotriva Tebei și la vânătoarea mistrețului din Calydon. În zoologie și taxonomie modernă, 'Amphiaraus' reprezintă un gen de insecte hemiptere din familia Anthocoridae, cuprinzând specii de ploșnițe prădătoare mici utilizate uneori în controlul biologic al dăunătorilor din culturile agricole.
• anghilă electrică — Pește prădător de apă dulce din America de Sud, aparținând speciei Electrophorus electricus, care, în ciuda numelui, este înrudit mai degrabă cu somnul decât cu anghilele adevărate. Acest organism remarcabil posedă organe bioelectrice specializate formate din mii de electrocite, capabile să genereze descărcări electrice puternice de până la 600-800 de volți, pe care le utilizează eficient pentru autoapărare, vânarea prăzii și electro-navigație în apele tulburi ale Amazonului.
• apivor — Care se hrănește în principal cu albine sau viespi (de exemplu, pasărea prigoare sau anumite specii de insecte prădătoare); caracterizat prin regim alimentar bazat pe consumul de insecte din familia Apidae.
• aposematism — Mecanism adaptativ și strategie de apărare prin care anumite organisme (insecte, amfibieni, reptile) semnalizează potențialilor prădători că sunt toxice, necomestibile sau periculoase, folosind semne vizuale stridente, cum ar fi culorile de avertizare intense (roșu, galben, negru), modele geometrice contrastante, mirosuri respingătoare sau semnale sonore. Acest fenomen minimizează riscul de atac, prădătorii învățând rapid să asocieze aceste tipare vizuale cu o experiență senzorială sau digestivă negativă.
• avanul — Formă articulată sau variantă regională pentru avat (Aspius aspius), un pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor, caracterizat printr-un corp alungit, solzi argintii și o gură largă, lipsită de dinți pe maxilare, dar cu o musculatură puternică. Trăiește în apele curgătoare mari și este extrem de apreciat de pescarii sportivi pentru atacurile sale violente la suprafața apei.
• avat — Pește răpitor de apă dulce din familia ciprinidelor (Aspius aspius), cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți argintii, și gura largă, lipsită de dinți pe fălci, dar prevăzută cu o proeminență caracteristică pe maxilarul inferior. Trăiește în apele curgătoare mari, fiind extrem de agil și recunoscut pentru atacurile sale violente la suprafața apei asupra peștilor de talie mică.
• avățoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită în bazinele hidrografice ale Dunării pentru a desemna un exemplar foarte mare, adult și viguros de avat (Aspius aspius), pește răpitor din familia ciprinidelor. Termenul subliniază dimensiunile impresionante, forța în atac și caracterul solitar al specimenului, fiind utilizat cu precădere în jargonul pescarilor sportivi pentru a diferenția exemplarele trofeu de cele de talie medie.