#prabusire

• absintism — Stare patologică, fizică și psihică, provocată de consumul cronic și abuziv de absint, caracterizată istoric prin halucinații, convulsii și degradare mentală rapidă. În filozofia morală și etica socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea, absintismul a fost analizat nu doar ca o simplă afecțiune medicală, ci ca un simptom major al decadenței sociale, o evadare auto-distructivă din realitate și o prăbușire a simțului datoriei morale în fața nihilismului existențial.
• anarhizare — Acțiunea de a anarhiza și rezultatul ei; procesul social, politic sau organizațional prin care o structură, un stat, o instituție ori un grup decade treptat sau brusc într-o stare de anarhie, dezordine totală și nesupunere. Acest fenomen structural implică prăbușirea lanțurilor de comandă, anularea regulamentelor interne și pierderea controlului coercitiv legal, lăsând comunitatea vulnerabilă în fața haosului.
• Augustulus — Poreclă peiorativă (însemnând 'Micul Augustus') acordată lui Romulus Augustus, ultimul împărat uzurpator al Imperiului Roman de Apus (475–476). Intronizat la o vârstă foarte fragedă de către tatăl său, patricianul Orestes, el a fost detronat după doar zece luni de către căpetenia mercenarilor germanici, Odoacru, eveniment care marchează în mod simbolic prăbușirea Romei și începutul Evului Mediu.
• auitură — Zgomot mare, violent, prelungit și confuz; vuiet puternic, bubuitură reverberată sau vâjâit asurzitor produs de un fenomen al naturii (trăsnet, avalanșă, furtună) ori de prăbușirea unui obiect masiv. În registrul graiurilor populare, indică rezultatul fizic sau impresia acustică lăsată de o acțiune zgomotoasă.