#pedeapsa
- aflictiv — Care implică o pedeapsă corporală sau o privare severă de libertate; privitor la o sancțiune penală care atentează direct la integritatea fizică ori la libertatea de mișcare a condamnatului. În istoria dreptului penal, termenul descrie acele măsuri represive care provocau suferință fizică directă sau izolare totală, spre deosebire de pedepsele pur pecuniare sau infamante.
- agrația — A ierta total sau parțial o persoană condamnată definitiv de executarea pedepsei penale aplicate de o instanță judecătorească, ori a comuta acea pedeapsă într-una mai blândă, prin intermediul unui act de clemență acordat exclusiv de șeful statului. Acest act juridic de grațiere individuală înlătură doar executarea sancțiunii, lăsând însă intactă antecedența penală și condamnarea în sine.
- agravant — Care agravează, înrăutățește sau sporește gravitatea unei fapte penale, a unei situații juridice ori a stării de sănătate a unui pacient. În dreptul penal, termenul descrie circumstanțele speciale care însoțesc săvârșirea unei infracțiuni (cum ar fi premeditarea sau cruzimea) și care determină, conform legii, aplicarea unei pedepse mult mai aspre.
- autoflagelat — Despre persoane sau acțiuni: care a fost supus autoflagelării; care și-a aplicat singur pedepse fizice sau biciuiri în scop penitențial. În sens larg și figurat, descrie un individ profund marcat de sentimente de vinovăție, care adoptă o atitudine de autodevalorizare și autocritică severă, refuzând iertarea de sine.
- autoflagelație — Variantă morfologică neologistică a termenului 'autoflagelare'; acțiunea de a-și aplica singur pedepse corporale ori lovituri ca act de penitență mistică. În sens conceptual și modern, descrie starea sau procesul psihic de autozvârcolire morală, în care conștiința unui individ își induce o suferință continuă prin reproșuri repetate, funcționând ca un mecanism de refulare a vinovăției.