#participiu

• abilitat — Însușire care desemnează o persoană sau o instituție care a primit dreptul legal, împuternicirea sau recunoașterea oficială de a îndeplini o anumită funcție, de a lua decizii sau de a efectua anumite acțiuni administrative, juridice ori academice. Provine din participiul trecut al verbului „a abilita” și califică o stare de competență recunoscută formal.
• abjudecat — Care a fost retras, anulat sau retras din posesia cuiva printr-o hotărâre a instanței; (despre bunuri, titluri sau drepturi) retras în mod legal și atribuit, după caz, altei persoane sau returnat domeniului public. Termenul califică statutul juridic al unui obiect sau prerogative după finalizarea unei acțiuni în abjudecare.
• abjurat — Care a fost renegat, părăsit sau retras în mod public și solemn; (despre convingeri, jurăminte, dogme sau doctrine) la care s-a renunțat oficial în fața unei autorități. Termenul descrie statutul unei credințe sau ideologii care a făcut obiectul unei retractări formale.
• ablactat — Care a fost înțărcat; (despre un copil sau un pui de animal) care a trecut de la alimentația exclusivă cu lapte matern la un regim alimentar diversificat. Din punct de vedere psihosocial, termenul descrie stadiul unui individ care a depășit faza dependenței orale simbiotice absolute față de figură maternă.
• abnegat — Calitate a unei persoane sau a unei acțiuni caracterizate prin abnegare; plin de devotament, gata oricând de sacrificiu de sine, profund altruist, dedicat întru totul unei idei, misiuni sau binelui public.
• abolit — Însușire care desemnează o lege, un obicei, un privilegiu sau o instituție care a fost desființată, anulată sau suprimată în mod oficial printr-un act legislativ sau un decret autoritar. Provine din participiul trecut al verbului „a aboli”.
• abondat — Care s-a aflat în cantități mari; termen rar, folosit livresc sau regional ca formă de participiu pentru a exprima starea a ceea ce a fost inundat, copleșit sau umplut de belșug.
• abordat — Care a fost făcut obiectul unei discuții, analize, cercetări sau tratări teoretice ori practice (despre subiecte, probleme, teme); (despre persoane) care a fost interpelat, contactat direct sau căruia i s-a adresat cineva în scopul de a iniția o conversație ori o colaborare; (în sens maritim sau militar) ambarcațiune care a fost atinsă de o altă navă sau capturată prin manevra de abordaj.
• aborit — Formă arhaică, regională sau populară utilizată ca variantă fonetică veche pentru participiul trecut 'borât'; indică acțiunea finalizată a verbului a abori (a vomita), descriind un conținut gastric expulzat sau, ca adjectiv, un obiect murdărit cu vomă ori o persoană epuizată fizic în urma unor crize repetate de vărsături.
• abortat — Care a fost întrerupt sau oprit forțat în mod prematur înainte de a-și atinge finalizarea firească sau programată (despre procese software, misiuni tehnice, acțiuni ori planuri); (în medicină și biologie) care a fost pierdut sau expulzat înainte de termen în mod spontan ori provocat (despre o sarcină sau un făt); (în botanică) oprit din evoluție sau rămas într-un stadiu rudimentar, nefuncțional (despre organe vegetale).
• abrăcat — (Regional) Care este îmbrăcat, înveșmântat sau acoperit cu haine; (prin extensie, despre paturi sau încăperi) gătit ori protejat cu țoluri, scoarțe sau cergi tradiționale.
• abrazat — Care a fost supus unui proces de abraziune; netezit, șlefuit, curățat sau uzat prin frecare intensă cu un material mai dur ori abraziv; (despre piese sau suprafețe) polizat mecanic.
• abreviat — Care a fost supus unei abrevieri; redus în scris printr-o formă prescurtată, un acronim sau un simbol convențional; (despre texte sau lucrări) condensat prin eliminarea detaliilor secundare.
• abrogat — (Juridic) Despre o lege, un decret sau un act normativ care a fost lipsit în mod oficial de vigoare sau validitate printr-o dispoziție legală ulterioară.
• abrutizat — Care a suferit un proces de abrutizare; om care și-a pierdut facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, comportându-se primitiv ori grosolan din cauza viciilor, a epuizării sau a unui mediu social nociv.
• absentat — Forma de participiu trecut a verbului „a absența”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie o stare, un principiu, o valoare sau un individ care a lipsit ori s-a retras dintr-un cadru asumat. În dezbaterile de etică și ontologie, termenul califică elementul axiologic care a fost suspendat în mod conștient, lăsând un vid moral sau o discontinuitate în aplicarea normelor de conduită.
• absolutizat — Forma de participiu trecut a verbului „a absolutiza”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie un concept, o regulă, o valoare sau un principiu care a fost transformat în mod artificial sau dogmatic într-un adevăr necondiționat și imuabil. Califică elementul axiologic extras din contextul său istoric și proclamat ca normă absolută, imună la critici sau adaptări circumstanțiale.
• absolvat — Forma de participiu trecut a verbului „a absolvi”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie o persoană, o acțiune sau o entitate care a fost iertată, dezlegată de o vină ori exonerată de o obligație normativă sau penală anterioară. În dezbaterile de etică și filozofie morală, termenul califică subiectul care a parcurs cu succes un proces de penitență sau analiză juridică, fiindu-i restaurată integral demnitatea și puritatea morală în fața comunității.
• absolvit — Forma de participiu trecut a verbului „a absolvi”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie: 1. O persoană sau o faptă care a fost iertată, dezlegată de o vină ori exonerată de sub incidența unei acuzații morale sau juridice. 2. Un ciclu de studii sau o formă de învățământ încheiate în mod oficial prin obținerea unui statut recunoscut. În etică, califică conștiința reabilitată sau parcursul educațional finalizat cu succes ca premise pentru acțiunea socială responsabilă.
• absorbit — Forma de participiu trecut a verbului „a absorbi”, utilizată cu valoare adjectivală pentru a descrie: 1. Un element, o substanță sau o identitate care a fost încorporată ori asimilată într-o structură mai mare. 2. Figurat: cufundat, adâncit sau pierdut în gânduri, meditație ori contemplare mistică; complet captivat de o idee ori activitate. În etică, califică spiritul dedicat întru totul unei cauze superioare, detașat de distragerile exterioare.