#orientul apropiat

• Ampelopsis orientalis — Denumirea științifică a unei specii de plantă agățătoare, lemnoasă și perenă din familia Vitaceae, originară din regiunile mediteraneene și din Orientul Apropiat (Turcia, Siria, Caucaz). Se remarcă prin frunzele sale compuse, de un verde intens, lucioase și prin ciorchinii cu bace mici, sferice, utilizată uneori în horticultura ornamentală regională pentru acoperirea structurilor de sprijin în climate uscate.
• Antakieh — Formă de transliterare arhaică, istorică sau specifică limbii arabe (Antākiyah) folosită în documentele europene, cartografice și medievale pentru a desemna vechiul oraș Antiohia (modernul Antakya). Acest element structural toponimic identifică așezarea de pe râul Orontes în perioada stăpânirii califatelor islamice, a epocii mameluce și otomane, servind ca punct de referință filologic pentru evoluția nomenclaturii geografice din Levant.
• Antiliban — Lanț muntos situat în Orientul Apropiat, orientat de la nord-est spre sud-vest, care se întinde de-a lungul graniței dintre Liban și Siria; structural, se dezvoltă paralel cu masivul muntos Liban, fiind separat de acesta prin valea fertilă Bekaa. Cel mai înalt vârf al acestui sistem muntos este Muntele Hermon, o regiune de importanță strategică și hidrografică majoră pentru întreaga zonă.
• Aram — O regiune istorică străveche situată în Orientul Apropiat, acoperind cea mai mare parte a Siriei contemporane, a Libanului și a unor zone din Irak și Turcia, reprezentând pământul natal al arameilor. În textele biblice și documentele asiriene, termenul desemnează o confederație fluctuantă de regate independente (cum ar fi Aram-Damasc) care au jucat un rol geopolitic și lingvistic major în antichitate prin răspândirea limbii arameice ca lingua franca a regiunii.
• Arama — Formă ortografică alternativă sau transliterare istorică utilizată rar în documentele vechi pentru a desemna regiunea antică Aram din Orientul Apropiat, pământul natal al poporului arameic. De asemenea, în onomastica națională și geopolitica regională, termenul poate reprezenta un toponim local minor, un nume de familie sau o variantă grafică neadaptată întâlnită în manuscrisele de arhivă ce descriu rutele comerciale antice dintre bazinul mediteraneean și Mesopotamia.
• aramaic — Care aparține regiunii antice Aram, populației arameilor sau culturii și limbii acestora. În sens lingvistic, termenul descrie o limbă semitică de nord-vest (limba arameică, substantivată ca 'aramaica'), utilizată istoric drept lingua franca a marilor imperii din Orientul Apropiat (Asirian, Babilonian, Persan), faimoasă pentru utilizarea sa pe scară largă în antichitate și ca limbă maternă vorbită de Iisus Hristos.
• aramean — Care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui grup etnic antic, faimos pentru dezvoltarea și răspândirea limbii arameice ca lingua franca imperială și ca sistem scriptural abjad dominant în antichitate.
• arameancă — O femeie care aparținea vechiului popor semitic al arameilor sau care era originară din regiunea istorică Aram din Orientul Apropiat; forma feminină a termenului aramean. În textele biblice și literatura istorică antică, cuvântul individualizează personajele feminine de această origine etnică, recunoscute pentru aportul lor cultural sau legăturile dinastice din regiune.
• arameean — Varianta ortografică preferată conform normelor academice românești actuale (DOOM) pentru aramean; care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui grup etnic antic, recunoscut în istoria universală pentru răspândirea limbii sale ca limbă diplomatică imperială.
• arameeancă — Varianta ortografică recomandată în prezent de normele academice (DOOM) pentru arameancă; o femeie care aparținea vechiului popor semitic al arameilor sau care era originară din regiunea istorică Aram din Orientul Apropiat. În cercetările de istorie antică și studiile biblice, termenul individualizează personalitățile feminine de această etnie, evidențiind statutul lor social sau legăturile dinastice stabilite în regiune.
• aramei — Un grup antic de triburi semitice nomade și sedentare din nord-vestul Orientului Apropiat, care au populat regiunea Aram începând cu sfârșitul epocii bronzului. Aceștia au înființat o rețea extinsă de regate și orașe-state independente în Siria și Mesopotamia medievală timpurie, jucând un rol crucial în istorie prin răspândirea limbii lor (arameica) ca instrument universal de comunicare diplomatică și comercială.
• arameic — Care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. În sens lingvistic, reprezintă norma principală curentă din limba română (conform DOOM) pentru a descrie limba arameică (substantivată ca 'arameica'), un idiom din grupul limbilor semitice de nord-vest care a servit drept lingua franca a marilor imperii orientale în antichitate și a fost vorbită ca limbă maternă de Iisus Hristos.
• Asiria — Vechi stat și imperiu din Orientul Apropiat, situat în regiunea de nord a Mesopotamiei (pe teritoriul actual al Irakului), de-a lungul cursului superior al fluviului Tigru. Numit după capitala sa originară, orașul Assur, acest stat s-a dezvoltat structural ca o mare putere militară și economică a antichității, atingând apogeul expansiunii sale sub dinastia Sargonizilor, când controla un teritoriu vast ce cuprindea Mesopotamia, Levantul și părți din Egipt, fiind recunoscut istoric pentru palatele monumentale din Ninive, bibliotecile de tăblițe cuneiforme și arta basoreliefurilor.
• asiro-babilonian — Care aparține sau este referitor la culturile, istoria și civilizațiile conjugate ale Asiriei și Babilonului, cele două mari puteri semitice care au dominat structural bazinul Mesopotamiei în antichitate. Acest termen compus descrie un spațiu cultural și religios integrat, caracterizat prin utilizarea scrierii cuneiforme, dezvoltarea unor coduri de legi de mare precizie (cum ar fi cel al lui Hammurabi) și ridicarea unor monumente arhitecturale masive împodobite cu basoreliefuri delicate.
• Astarte —
• Atargatis — Marea zeiță a Arabiei de Nord și a Siriei în antichitate, divinitate a fertilității, a pământului și a apelor, venerată în principal la Hierapolis. Reprezentată adesea ca o divinitate cu trup de femeie și coadă de pește (asociată cu primele legende ale sirenelor) sau înconjurată de lei, Atargatis întruchipa puterea generatoare a naturii și protecția comunităților umane din Orientul Apropiat, fiind asimilată ulterior de greci sub numele de Dea Syria.
• Babilonia — Regiune istorică și antic stat în sudul Mesopotamiei (pe teritoriul actual al Irakului), format prin unificarea regiunilor Sumer și Akkad, având capitala la Babilon; civilizație antică de mare importanță culturală, științifică și legislativă în Orientul Apropiat.