#oblet

• albeiu — Variantă fonetică regională sau grafie învechită pentru albeu; de un alb murdar, palid sau cenușiu-albicios. Ca substantiv masculin, reprezintă denumirea populară atestată în anumite zone hidrografice pentru peștișorul mic de râu numit obleț (Alburnus alburnus), caracterizat prin solzi argintii foarte lucioși și corp structural alungit.
• albeț — Formă regională sau variantă fonetică contractată pentru albete (obleț); peștișor argintiu de râu. În alte contexte dialectale marginale, termenul poate fi o variantă pentru albeață, făcând trimitere la o peliculă albicioasă sau la pete opace, ori un adjectiv arhaic utilizat pentru a descrie un obiect ușor albicios.
• albete — Denumire populară regională folosită în anumite bazine hidrografice din România pentru obleț (Alburnus alburnus), pește mic de râu din familia ciprinidelor, caracterizat prin corp alungit, lăsat lateral și acoperit cu solzi argintii, lucioși, care se desprind ușor; de asemenea, termenul poate desemna o varietate de struguri albi sau un soi de mere cu pielița albicioasă. În limbajul pescăresc tradițional, este apreciat ca momeală vie pentru peștii răpitori mari.
• albică — Denumire populară dată unor specii de pești de talie mică, din familia ciprinidelor, caracterizată prin solzi argintii, strălucitori și corp alungit, ușor comprimat lateral, întâlnită frecvent în apele dulci stătătoare sau lent curgătoare din bazinele hidrografice europene.
• albior — Denumire populară sau diminutivală dată peștelui cunoscut sub numele de albuș, obleț sau sglăvoacă, caracterizat prin solzi argintii strălucitori și talie mică; vas mic din lemn asemănător unei albiuțe folosite în gospodărie.
• albișoară — Denumire populară dată unor specii de pești dulcicoli de talie mică, din familia ciprinidelor (obleț sau albuș), remarcabili prin solzii argintii, strălucitori și corpul zvelt; variantă diminutivală afectivă pentru o albie mică din lemn.
• albișor — Denumire populară dată mai multor specii de pești de apă dulce, de talie mică, cu solzi argintii și strălucitori (obleț sau albuș); ban de argint sau monedă mică veche. Ca adjectiv, reprezintă o formă diminutivală pentru alb, desemnând un obiect destul de alb sau bălăior.
• albitură — Nume colectiv pentru rufele de pat sau de corp albe (lenjerie); denumire populară dată peștilor mici de apă dulce cu solzi argintii (obleți, porcușori); rădăcinoase albe (pătrunjel, păstârnac, țelină) folosite ca ingrediente de bază în bucătărie pentru supe și ciorbe.
• arhondologie — Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul sistematic al titlurilor de noblețe, al rangurilor boierești și al demnităților administrative dintr-un stat; lucrare, catalog sau registru oficial care cuprinde listele cronologice ale boierilor și funcțiilor deținute de aceștia.
• aristocratism — Atitudine, doctrină sau comportament caracterizat prin atașamentul față de valorile, privilegiile și stilul de viață al aristocrației. Termenul desemnează spiritul de castă, mândria de castă sau tendința de a manifesta exclusivism, rafinament exagerat și superioritate socială sau intelectuală în raport cu masele populare.