#nodul

• adenofibrom — Formă de tumoră benignă cu structură mixtă, caracterizată prin proliferarea simultană și echilibrată a elementelor epiteliale glandulare și a țesutului conjunctiv fibros de susținere. Această leziune nodulară se dezvoltă structural cel mai frecvent la nivelul glandei mamare (unde este cunoscută și ca fibroadenom) sau al ovarelor, prezentându-se la palpare ca o masă fermă, mobilă și bine delimitată.
• adipom — Formațiune tumorală benignă, perfect delimitată și încapsulată, constituită din proliferarea localizată a celulelor adipoase mature; termen medical rarisim utilizat ca sinonim perfect pentru lipomul clasic. Acest neoplasm benign structural se dezvoltă în țesutul celular subcutanat sau în spațiile intermusculare, având o consistență moale, elastică și o evoluție lentă, fără tendințe de infiltrare sau malignizare.
• amigdaliform — Care are forma unei migdale; ovoid, alungit și ușor turtit la capete, prezentând o geometrie specifică biconvexă. Acest descriptor structural este utilizat pe scară largă în anatomie pentru a defini nuclei sau organe, în mineralogie pentru agregate de roci și în arheologie pentru a clasifica topoarele de piatră cioplite din paleolitic.
• amigdaloid — Care are forma unei migdale; ovoidal și ușor turtit. În neuroanatomie, termenul descrie corpul amigdaloid (sau amigdala cerebrală), o structură nucleară profundă esențială în procesarea emoțiilor. În mineralogie, se referă la structura unei roci vulcanice ale cărei cavități (geode) au fost umplute ulterior cu minerale secundare, formând noduli ovali.
• angiolipom — Formațiune tumorală benignă cu caracter mixt, compusă structural din țesut adipos matur (lipom) și o rețea binedefinită și bogată de vase sanguine proliferate și adesea trombozate (componentă angiomatoasă). Această leziune histologică apare frecvent la nivel subcutanat, în special pe antebrațe sau trunchi la adulții tineri, manifestându-se clinic prin noduli fermi, bine delimitați, care, spre deosebire de lipoamele clasice, sunt adesea dureroși la palpare.
• Aschoff — Eponim medical dedicat patologului german Ludwig Aschoff, utilizat pentru a descrie structuri anatomice sau modificări histopatologice specifice. În patologie, indică 'nodulii Aschoff' (granuloame inflamatorii specifice miocarditei din reumatismul articular acut) și 'celulele Aschoff' (macrofage multinucleate gigante), iar în anatomie se referă la 'nodulul Aschoff-Tawara' (nodulul atrioventricular al sistemului de conducere cardiac).
• bacteroid — Formă modificată, mărită și adesea ramificată pe care o adoptă celulele bacteriene fixatoare de azot (cum sunt cele din genul Rhizobium) după ce pătrund în interiorul celulelor gazdă din nodozitățile plantelor leguminoase. În sens fiziologic, stadiul de bacteroid reprezintă faza metabolică activă în care microorganismul își pierde peretele celular rigid și începe să sintetizeze complexul enzimatic nitrogenază, responsabil pentru fixarea azotului.