#mecanisme

• anatomofiziologic — Care aparține sau se referă concomitent la structura anatomică și la funcționarea fiziologică a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism viu. Acest termen subliniază unitatea indisolubilă dintre forma fizică a țesuturilor și rolul lor biochimic sau mecanic în menținerea vieții și a homeostaziei.
• antiblocare — Acțiunea de a împiedica blocarea unui mecanism, a unui sistem tehnic sau a unor roți și rezultatul ei; proces tehnologic sau electronic prin care se asigură mobilitatea și funcționarea continuă a unor componente mecanice aflate sub presiune. În industria auto, termenul definește funcția principală a sistemului de frânare asistat (ABS), care previne imobilizarea completă a roților în timpul frânărilor de urgență pentru a menține controlul direcției.
• Artobolevski — Nume propriu slav, celebru în comunitatea științifică mondială datorită academicianului Ivan Ivanovici Artobolevski, savant renumit în domeniul teoriei mecanismelor și mașinilor. În ingineria structurală și bazele de date academice, termenul definește metodele de sinteză cinematică și clasificarea structurală a mecanismelor complexe utilizate în automatizare.
• autocorie — Procesul biologic și biomecanic de diseminare sau răspândire autonomă a semințelor, sporilor ori fructelor de către o plantă, utilizând exclusiv mecanisme și structuri proprii (cum ar fi explozia capsulelor, autopropulsia sau tensiunea celulară), fără sprijinul vectorilor externi ca vântul, apa ori animalele. Această strategie structurală limitează de regulă dispersia în arealul geografic imediat.
• autoregla — A-și potrivi, a-și ajusta sau a-și coordona în mod automat propria funcționare, activitate sau propriul mecanism intern, fără intervenția unei forțe sau a unui factor exterior. Se folosește atât în domeniul tehnic pentru a descrie sistemele dotate cu circuite de feedback, cât și în cel biologic pentru a desemna capacitatea organismelor vii de a-și menține homeostazia în raport cu mediul.
• autotropism — Tendință spontană și autonomă a unor organe vegetale (lăstari, rădăcini) de a reveni la direcția inițială sau la o formă rectilinie de creștere, după ce curbura provocată de un factor extern (cum ar fi lumina sau gravitația) a încetat să mai acționeze. Acest fenomen structural biomecanic este guvernat de reglaje hormonale interne asimetrice, asigurând echilibrul și orientarea optimă a plantei în spațiu.
• azvârlitor — Persoană care aruncă sau proiectează ceva cu o forță deosebită (de exemplu, un atlet în probele de aruncare). Ca adjectiv, descrie un obiect, un mecanism sau un fenomen capabil să propulseze, să expulzeze ori să împrăștie corpuri solide în spațiul înconjurător prin intermediul unui impuls fizic.