#leucocit

• agranulocit — Tip de leucocit (celulă albă din sânge) caracterizat prin absența granulațiilor specifice din citoplasmă și printr-un nucleu simplu, neafectat de lobulație; include limfocitele și monocitele, având un rol fundamental în răspunsul imun adaptativ și în fagocitarea agenților patogeni invadatori.
• agranulocitar — Care aparține agranulocitelor sau agranulocitozei, privitor la leucocitele fără granulații specifice din citoplasmă sau la stările patologice marcate de dispariția polimorfonuclearelor din sânge; descrie fenomene celulare, reacții imunitare ori sindroame clinice asociate cu evoluția acestor linii hematologice.
• agranulocitoză — Condiție patologică acută și severă caracterizată prin prăbușirea dramatică sau dispariția aproape completă a granulocitelor (în special a neutrofilelor) din sângele periferic, scăzând sub 500 pe microlitru. Această afecțiune, adesea de origine medicamentoasă, toxică sau imună, distruge bariera de apărare a organismului, expunând pacientul la infecții bacteriene și fungice masive, cu risc vital ridicat.
• aleucocitoză — Stare patologică rară caracterizată prin absența totală sau scăderea extremă, critică și potențial fatală a leucocitelor (globulelor albe) din sângele periferic. Reprezintă o formă de manifestare severă a aplaziei medulare sau a perturbărilor hematopoietice majore, expunând organismul unui risc iminent de infecții oportuniste masive din cauza prăbușirii complete a sistemului imunitar.
• amiboid — Care se aseamănă cu o amibă ca formă, structură sau comportament motor; termen folosit în special pentru a descrie celulele sau microorganismele lipsite de perete rigid, capabile să își schimbe constant profilul citoplasmatic și să se deplaseze prin intermediul pseudopodelor.
• aneozinofilie — Formă severă de alterare hematologică caracterizată prin absența totală și completă a granulocitelor eozinofile din sângele periferic, constatată în urma efectuării unei hemograme cu formulă leucocitară. Acest fenomen clinic structural este asociat frecvent cu stadiile acute ale unor infecții bacteriene severe, șocul septic sau ca reacție adversă secundară în urma administrării prelungite de glucocorticoizi, reflectând o prăbușire tranzitorie a imunității specifice.
• autoleucocitoterapie — Metodă terapeutică avansată care constă în recoltarea, izolarea, prelucrarea sau activarea în laborator a leucocitelor (globulelor albe) din sângele propriu al unui pacient, urmată de reintroducerea acestora în organismul său. Utilizat în imunoterapia oncologică sau în tratarea unor afecțiuni infecțioase și autoimune severe, acest procedeu medical autolog are scopul de a stimula, reconfigura sau amplifica capacitatea naturală de apărare a sistemului imunitar împotriva celulelor tumorale sau a agenților patogeni.