#lauta baroca
- arciliuto — Denumirea în limba italiană și varianta neologică internațională pentru arhilăută, instrument cu coarde ciupite dezvoltat în epoca barocă. Acest dispozitiv structural îmbină corpul tradițional al lăutei cu un gât extins ce susține două cutii de acordaj separate, permițând tensionarea unor coarde suplimentare grave, neapăsate pe taste, utilizate pentru susținerea basului continuu în ansamblurile muzicale de cameră din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.