#intuitie

• adulma — A simți mirosul sau prezența unui animal ori a unui obiect de la distanță; a mirosi, a lua urma sau a simți din ochi (specific animalelor de pradă sau câinilor de vânătoare). În sens figurat, verbul semnifică a bănui, a intui, a mirosi ori a anticipa o intenție ascunsă, o primejdie iminentă sau o oportunitate secretă, ghidându-se după indicii subtile sau după un instinct dezvoltat.
• adulmaca — Formă regională rar întâlnită sau variantă fonetică alterată a verbului standard 'a adulmeca', utilizată în anumite graiuri rurale pentru a descrie acțiunea unui animal (în special câini de vânătoare sau prădători) de a simți mirosul ori de a lua urma unei prăzi de la distanță. În sens figurat, este folosit ocazional în vorbirea populară cu înțelesul de a bănui, a intui sau a mirosi o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie înainte ca aceasta să devină evidentă.
• adulmacat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă regională sau arhaică pentru participiul standard 'adulmecat'. Termenul califică starea unui animal de pradă sau a unui obiect localizat de copoi. În sens figurat, în vorbirea populară din anumite subgraiuri rurale, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o oportunitate comercială care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmare — Acțiunea de a adulma și rezultatul ei; procesul biologic prin care un animal de pradă sau un câine de utilitate percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unei ținte de la distanță. Reprezintă substantivul de acțiune verbală echivalent cu forma paralele 'adulmecare'. În sens figurat, termenul descrie actul intuitiv de a investiga cu subtilitate, de a bănui, de a mirosi sau de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine.
• adulmat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; parțial echivalent cu termenul standard 'adulmecat'. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmeca — A simți, a descoperi sau a se strădui să perceapă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a urmelor sau a hranei (specific animalelor de pradă, copoilor sau canidelor). În sens figurat, aplicat la oameni, verbul semnifică a căuta să afle, a umbla după ceva, a urmări, a da de urmă, a observa sau a supraveghea subtil; de asemenea, folosit reflexiv ('a se adulmeca'), descrie acțiunea a două ființe de a se cerceta sau măsura reciproc cu neîncredere.
• adulmecare — Acțiunea de a adulmeca și rezultatul ei; procesul biologic și senzorial prin care un animal (în special prădătorii sau câinii utilitari) percepe, identifică și urmărește mirosul ori amprenta olfactivă a unui obiect, a unei prăzi sau a unei persoane. În sens figurat, reprezintă actul intuitiv de a investiga subtil, de a bănui, de a scruta ori de a anticipa o situație, un pericol sau o oportunitate ascunsă, ghidându-se după indicii fine și după un fler deosebit.
• adulmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv. Termenul descrie starea unui animal sălbatic sau a unui obiect ale cărui particule chimice volatile au fost interceptate de un prădător sau de un câine utilitar. În sens figurat, califică o intenție ascunsă, o oportunitate sau o primejdie care a fost bănuită, intuită sau anticipată din timp datorită unui fler deosebit.
• adulmecător — Persoană, animal sau factor care adulmecă, mirosește sau urmărește o amprentă olfactivă; animal de pradă sau câine utilitar dotat cu un fler deosebit, specializat în luarea urmei. Ca adjectiv, termenul califică un comportament, un organ senzorial ori un instinct capabil să intercepteze și să interpreteze microparticulele de miros dintr-un mediu fluid. În sens figurat, descrie o persoană intuitivă, un investigator sau un detectiv care descoperă rapid secrete, intenții ascunse sau oportunități ghidându-se după indicii subtile.
• adulmecos — Un adjectiv neologic rar utilizat în limbajul literar, poetic sau expresiv pentru a descrie un obiect, un mediu sau un fenomen atmosferic bogat în mirosuri subtile ori capabil să declanșeze și să stimuleze puternic simțul olfactiv. De asemenea, termenul poate califica, într-un sens figurat sau caracterologic, o atitudine marcată de suspiciune, curiozitate exagerată ori un fler investigativ deosebit, fiind înrudit semantic cu ideea de a adulmeca sau de a fi extrem de receptiv la indicii ascunse.
• adurmăcat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmecat — Care a fost mirosit, simțit de la distanță sau căruia i s-a luat urma prin intermediul simțului olfactiv; variantă fonetică arhaică sau regională transilvăneană pentru participiul standard adulmecat. Termenul califică starea unui animal sălbatic sau a unui obiect localizat de copoi prin intermediul particulelor chimice volatile interceptate. În sens figurat, în vorbirea populară locală, descrie o intenție ascunsă, o primejdie sau o capcană care a fost intuită, anticipată ori bănuită din timp datorită unui fler deosebit.
• adurmuca — O formă regională extrem de rară sau variantă fonetică alterată a verbului standard a adulmeca, întâlnită izolat în anumite subgraiuri rurale transilvănene. Desemnează acțiunea unui animal de a simți mirosul sau de a lua urma unei prăzi ori a unui obiect de la distanță. Termenul a apărut prin contaminarea fonetică rurală dintre verbul a adulmeca (sau varianta sa regională adulmăca) și atracția lexicală a rădăcinii verbului a adormi ori a unor structuri onomatopeice locale legate de respirația profundă a animalelor în timpul căutării urmei.
• alogism — Atitudine filozofică, curent sau procedeu artistic care neagă rolul gândirii logice și al rațiunii în cunoaștere, considerând că adevărul absolut poate fi abordat doar prin intuiție, credință sau trăire mistică. În avangarda literară (cum ar fi dadaismul sau suprarealismul), reprezintă o tehnică intenționată de spargere a conexiunilor sintactice și logice firești pentru a elibera subconștientul.
• anticipa — A realiza, a exprima, a gândi sau a executa ceva înainte de timpul potrivit sau înainte de a se produce un eveniment; a prevedea ori a intui evoluția viitoare a unor fapte și a acționa în consecință. În sens financiar sau administrativ, se referă la achitarea unei sume de bani sau îndeplinirea unei obligații juridice înainte de termenul de scadență stabilit contractual.
• anticipant — Care anticipă, care precede temporal, logic sau structural un alt fenomen ori o acțiune ulterioară; care conține elemente predictive sau premergătoare. În filozofie sau teoria cunoașterii, se referă la un concept, o idee sau o intuiție care apare în conștiință înainte ca experiența empirică completă să confirme respectiva realitate.
• anticipatoare — Care anticipează, prefigurează sau anunță un eveniment, o stare ori o structură logică înainte de realizarea ei efectivă. În lingvistică, descrie o formă gramaticală sau un element sintactic (de exemplu, un pronume anticipativ) care trimite la un segment ce urmează a fi enunțat ulterior în text. Ca substantiv feminin, poate desemna o persoană sau o facultate mentală capabilă să prevadă viitorul.