#inserat

• amurgeală — Moment de tranziție caracterizat prin începerea lăsării amurgului; starea atmosferică de semiobscuritate timpurie specifică serii, când lumina naturală începe să scadă în intensitate. În graiul popular, termenul sugerează o atmosferă melancolică, liniștită și ușor încețoșată, premergătoare nopții depline.
• amurgi — A se face amurg, a începe să se însereze, a se lăsa crepusculul peste pământ. Folosit cel mai adesea la forma impersonală de persoana a III-a singular pentru a descrie faza atmosferică în care lumina zilei se stinge treptat; în sens figurat, exprimă declinul, pierderea vigorii, stingerea unei stări sufletești sau apropierea sfârșitului unei perioade din viață.
• amurgit — Care a ajuns în stadiul de amurg, peste care s-a lăsat crepusculul sau înserarea; întunecat, umbrit ori învăluit în lumina difuză a serii. În sens figurat, descrie o stare de declin, melancolie, pierdere a strălucirii inițiale sau apropierea de bătrânețe și sfârșit.