#hrani
- afag — Termen biologic utilizat pentru a descrie un organism sau un animal care, într-un anumit stadiu al ciclului său de viață sau al evoluției biologice, nu se hrănește deloc. Fenomenul este întâlnit frecvent în rândul anumitor insecte aflate în stadiul de adult (imago) sau de nimfă, unde aparatul bucal este atrofiat, funcția lor exclusivă fiind reproducerea, energia fiind asigurată din rezervele acumulate în fazele larvare anterioare.
- alăpta — Acțiunea unei mame (sau a unei femele de mamifer) de a hrăni un nou-născut ori un pui cu lapte produs de propriile glande mamare, direct de la sân sau prin intermediul lactației naturale. În sens fiziologic și medical, reprezintă un proces biologic esențial pentru transferul de nutrienți, anticorpi și hormoni necesari dezvoltării optime a sistemului imunitar și structural al copilului.
- alăptat — Care a fost hrănit cu lapte matern direct de la sânul mamei; aflat în perioada de lactație naturală sau care a beneficiat de nutriția specifică primelor luni de viață. Ca substantiv neutru (în expresia 'la alăptat'), termenul desemnează însuși actul, obiceiul sau intervalul de timp dedicat hrănirii sugarului.
- alimenta — A da cuiva sau a-și procura hrana necesară susținerii vieții și a activității organismului; prin extensie, în tehnică, a aproviziona o mașină, un motor sau un sistem structural cu combustibil, energie, materie primă ori date necesare funcționării. În sens figurat, înseamnă a întreține, a stimula sau a menține vie o stare de spirit, un sentiment, o discuție sau o situație tensionată.
- alimentare — Acțiunea de a alimenta și rezultatul ei; procesul structural de aprovizionare cu hrană, combustibil, energie sau materie primă necesară funcționării unui organism ori sistem tehnic. Din punct de vedere gramatical, reprezintă și forma de plural (masculin/feminin) a adjectivului alimentar.
- alma mater — Expresie alegorică din limba latină, tradusă literal prin 'mamă hrănitoare', utilizată istoric de romani pentru a desemna zeițele bune (Ceres, Cybele) și adoptată universal în mediul academic medieval și modern pentru a denumi universitatea, facultatea sau școala superioară pe care o persoană a absolvit-o și care i-a oferit formarea intelectuală și spirituală.
- antranilic — Care se referă la acidul aminobenzoic sau care derivă din acesta; termen utilizat în chimia organică pentru a descrie un compus cristalin aromatic intermediar, esențial în sinteza industrială a coloranților azoici, a parfumurilor sintetice și a unor medicamente antiinflamatoare. Structura sa moleculară servește ca precursor biologic cheie în calea metabolică de biosinteză a triptofanului în plante și microorganisme.
- apractofagie — Tulburare neuropsihologică severă, considerată o formă specifică de apraxie de utilizare, manifestată prin pierderea capacității de a executa secvențele motorii coordinate necesare pentru hrănire (cum ar fi mestecatul, manipularea tacâmurilor sau ducerea alimentelor la gură), deși reflexele elementare de deglutiție și funcțiile musculare sunt intacte. Acest fenomen structural este asociat de obicei cu leziuni extinse ale lobului frontal sau parietal.