#hormoni

• adenohipofiză — Lobul anterior și intermediar al hipofizei (glanda pituitară), având o structură epitelial-glandulară distinctă de neurohipofiză; este responsabilă pentru sinteza și secreția majorității hormonilor trofici esențiali, cum ar fi hormonul de creștere (STH), prolactina, ACTH, TSH, LH și FSH. Această componentă structurală reglează activitatea metabolică și homeostazia întregului sistem endocrin prin mecanisme complexe de feedback.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.
• androfen — Termen specializat utilizat în genetica dezvoltării și în studiile fenotipice pentru a desemna un tipar morfologic, fiziologic sau comportamental clar masculinizat, determinat structural de interacțiunea dintre genele specifice sexului și hormonii androgeni, manifestat chiar și în absența parțială a heterocromozomilor tipici.
• androgalactozemie — Condiție metabolică ereditară extrem de rară, manifestată exclusiv la pacienții de sex masculin, caracterizată prin incapacitatea structurală a organismului de a metaboliza corect galactoza din cauza unui deficit enzimatic specific legat de cromozomul X sau influențat de hormoni androgeni, ducând la acumularea de compuși toxici în țesuturi.
• androgen — Substanță hormonală naturală sau sintetică (cum ar fi testosteronul) care stimulează și controlează dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare masculine la vertebrate. În sens adjectival, descrie orice factor, compus chimic sau proces fiziologic structural care produce masculinizare sau exercită o influență directă asupra organelor reproducătoare mascule.
• androgenetic — Care este determinat sau influențat combinat de acțiunea hormonilor androgeni și de factorii ereditari (genetici). În context dermatologic și structural, termenul descrie cel mai frecvent alopecia androgenetică (chelia de tip masculin sau feminin), o afecțiune caracterizată prin miniaturizarea progresivă a foliculilor piloși sub influența dihidrotestosteronului la indivizii predispuși genetic.
• androgenie — Termen științific specializat ce desemnează prezența, dezvoltarea sau manifestarea caracterelor fizice și constituționale masculine la un individ, indiferent de sexul său biologic. În context sociologic sau antropologic rar, conceptul descrie starea de dominanță structurală a elementelor masculine sau a influențelor hormonale androgenice în evoluția fenotipică a unei populații.
• andromastie — Condiție anatomică sau medicală extrem de rară caracterizată prin dezvoltarea anormală sau hipertrofia glandelor mamare la persoanele de sex masculin, fiind utilizată uneori ca variantă terminologică istorică ori corelată pentru ginecomastie, ori pentru a descrie o structură mamară cu trăsături somatice masculine accentuate.
• andropatie — Termen medical general sau rar folosit pentru a desemna orice boală, afecțiune organică ori patologie specifică exclusiv aparatului reproducător și urogenital masculin sau determinată de dezechilibre severe ale hormonilor androgeni bărbați.
• andropauză — Perioadă de declin fiziologic progresiv al funcțiilor sexuale și endocrine la bărbați, asociată cu înaintarea în vârstă (cunoscută clinic și ca hipogonadism cu debut tardiv), caracterizată structural prin scăderea treptată a producției de testosteron și manifestată prin oboseală, reducerea masei musculare, modificări de dispoziție și disfuncții erectile.
• anovulator — Care este caracterizat prin absența ovulației; proces biologic, ciclu menstrual sau status hormonal în care ovarul nu reușește să matureze și să elibereze un ovocit în cavitatea peritoneală. În context clinic și structural, termenul descrie o disfuncție a axului hipotalamo-hipofizo-gonadal, fiind o cauză majoră de infertilitate temporară sau cronică la femei.
• antehipofiză — Lobul anterior al glandei hipofize (glanda pituitară), de origine ectodermică, cu structură glandulară epitelială înalt specializată; adenohipofiză. Această componentă majoră a sistemului endocrin sintetizează și secretă în fluxul sangvin hormoni tropi fundamentali care controlează creșterea somatică, funcția tiroidiană, activitatea glandelor suprarenale și dinamica aparatului reproducător, fiind reglată direct de neurohormonii hipotalamici.
• antehipofizar — Care aparține antehipofizei (lobul anterior al glandei pituitare) sau care este secretat de aceasta; adenohipofizar. Termenul descrie structuri celulare, procese vasculare sau hormoni specifici (precum STH, ACTH, TSH, FSH, LH) responsabili de reglarea activității altor glande endocrine și a metabolismului general.
• antiafrodiziac — Substanță chimică, aliment, medicament sau factor psihologic care are proprietatea de a diminua, inhiba sau suprima apetitul sexual (libidoul). În farmacologia clinică, aceste substanțe acționează fie prin reducerea nivelului de hormoni androgeni (antiandrogeni), fie prin modificarea neurotransmițătorilor centrali, fiind utilizate în tratamentul hipersexualității, al unor tulburări de comportament sau în managementul terapeutic al patologiilor dependente de hormoni.
• anticoncepțional — Care previne concepția sau apariția unei sarcini nedorite; medicament hormonal sau dispozitiv clinic utilizat ca metodă de planificare familială. Ca substantiv neutru, definește pilula contraceptivă sau orice alt preparat farmaceutic administrat pentru controlul reproducerii prin blocarea ovulației ori prevenirea implantării ovulului fecundat.
• antihormon — Substanță naturală sau sintetică capabilă să inhibe ori să anuleze complet acțiunea biologică a unui hormon specific în organism. În sens structural, acționează ca un antagonist competitiv, blocând receptorii hormonali celulari sau perturbând direct sinteza, secreția ori transportul hormonului respectiv în fluxul sangvin.
• antiinsulină — Substanță biologică, anticorp specific sau hormon (precum glucagonul ori cortizolul) care posedă o acțiune fiziologică antagonistă insulinei, blocând sau diminuând efectul acesteia de scădere a concentrației de glucoză din sânge. În sens structural, determină o creștere a glicemiei și poate contribui la apariția stării de rezistență la insulină.
• apituitarism — Sindrom clinic sever caracterizat prin absența totală a funcției sau a secreției hormonale a glandei pituitare (hipofiza), reprezentând o formă extremă de panhipopituitarism. Această afecțiune poate fi de natură congenitală ori dobândită în urma distrugerii chirurgicale, tumorale sau vasculare a glandei, determinând prăbușirea sistemelor endocrine secundare (tiroidă, suprarenale, gonade).