#horatiu

• Adhuc sub iudice lis est — Aforism juridic și literar de origine latină, extras din 'Ars Poetica' de Horațiu, tradus literal prin 'Procesul este încă în fața judecătorului' sau 'Disputa nu a fost încă soluționată'. În sens structural și conceptual, expresia este utilizată în terminologia legală și jurnalistică contemporană pentru a desemna o cauză aflată în curs de judecată, asupra căreia nu s-a pronunțat o sentință definitivă, interzicând speculațiile publice.
• Aes triplex — Expresie metaforică provenită din scrierile poetului latin Horațiu (Ode, I, 3), însemnând literal 'bronz întreit' sau 'aramă întreită'. În sens figurat, conceptul structural descrie un curaj extrem, o îndrăzneală ieșită din comun, o rezistență morală de nezdruncinat sau o inimă protejată de o armură spirituală impenetrabilă în fața pericolelor iminente ori a morții. Termenul a fost preluat pe scară largă în literatura universală și eseurile filozofice pentru a ilustra tăria de caracter.
• Age, libertate Decembri utere — Citat celebru din Satirele poetului latin Horațiu (Satira II, 7, 4), tradus prin 'Hai, folosește-te de libertatea din decembrie'; face referire directă la festivalul roman al Saturnaliilor, perioadă din an în care sclavilor li se permitea temporar să vorbească liber, să își critice stăpânii și să acționeze fără constrângeri sociale. În sens larg și modern, aforismul este utilizat pentru a invita la destindere, la exprimarea curajoasă a adevărului sau la profitarea de un moment temporar de relaxare a regulilor stricte.
• alcaic — Care aparține sau se referă la poetul grec Alcaeus ori la structura metrică inventată de acesta. În prozodia antică și clasică, termenul descrie un tip de vers sau o strofă alcătuită dintr-o combinație specifică de silabe lungi și scurte (un unsprezece-silabic special), preluată ulterior cu succes și de poeții latini, în special de Horațiu în Odele sale.
• ars poetica — Concept estetic și literar originar dintr-o faimoasă epistolă a poetului latin Horațiu (Epistula ad Pisones), care definește arta poetică, normele, principiile de compoziție și tehnicile de creație ale textului literar. În sens modern, desemnează un text (adesea un poem-manifest) în care un scriitor își exprimă în mod direct, reflexiv și personal viziunea asupra menirii literaturii, a rolului artistului în societate și a actului de creație în sine.
• asclepiades — Denumire atribuită în antichitate medicilor greci considerați descendenți sau discipoli spirituali ai lui Asclepios (zeul medicinei). De asemenea, termenul se poate referi la Asclepiades din Samos, poet liric elenistic faimos pentru dezvoltarea formelor metrice speciale utilizate ulterior pe scară largă în poezia antică romană de către Horațiu.
• asclepiadeu — Vers utilizat în metrica antică greacă și latină, compus dintr-un spondeu, doi sau trei dactili și un troheu, sau caracterizat prin prezența coriambilor, fiind atribuit poetului Asclepiades din Samos. Ca adjectiv, descrie o strofă, un poem sau o structură ritmică organizată conform acestor reguli riguroase de scriere.
• asclepiadul — Forma articulată hotărât a substantivului 'asclepiad'; desemnează în mod specific versul antic alcătuit dintr-un spondeu, doi sau trei dactili și un troheu, sau exemplarul vegetal individual aparținând familiei asclepiadaceelor. În contextele filologice structurale, această formă indică referirea directă la un anumit fragment metric sau poem compus după normele prozodice stabilite de poetul elen Asclepiade.
• Audax Iapeti genus — Expresie latină faimoasă extrasă din Odele poetului Horațiu, traducându-se prin 'neînfricatul neam al lui Iapet' sau 'îndrăzneața odraslă a lui Iapet'; formulă poetică ce face referire directă la Prometeu (fiul titanului Iapet) și, prin extensie, la întreaga umanitate. În context filozofic și literar, aforismul descrie natura îndrăzneață, curioasă și adesea sfidătoare a omului, care își asumă riscuri uriașe în dorința de a depăși limitele impuse de zei și de a stăpâni secretele universului prin cunoaștere și tehnologie.