#hegel

• antitetic — Care conține o antiteză, care se bazează pe o antiteză sau care constituie o opoziție totală, structurală și conceptuală față de o teză ori afirmație anterioară. În logică și filosofie (în special în dialectica hegeliană și kantiană), termenul descrie faza sau elementul contradictoriu care se opune tezei inițiale, facilitând tranziția către o sinteză superioară. În critică literară, caracterizează stiluri, personaje sau motive structurate pe contraste izbitoare și simetrice.
• antiteză — Figură de stil sau procedeu retoric bazat pe punerea în contrast izbitor și simetric a două idei, imagini, personaje ori concepte, cu scopul de a le scoate reciproc în evidență trăsăturile specifice. În sens filosofic, în special în dialectica idealistă, reprezintă a doua fază a procesului de evoluție a gândirii și a realității, care contrazice teza inițială și pregătește terenul pentru realizarea unei sinteze superioare.