#haitas
- ahotă — Strigăt puternic, hărmălaie sau zgomot mare făcut de hăitași în timpul vânătorilor domnești ori boierești pentru a speria și a stârni vânatul din ascunzișuri; hăituială tăioasă. În sens larg și regional, termenul poate desemna o pornire zgomotoasă, o larmă neîntreruptă de voci sau un îndemn răstit, fiind utilizat istoric în descrierile partidelor de vânătoare din Moldova medievală.
- aidam — Termen regional rar sau arhaic (întâlnit în documente vechi de vânătoare sau graiuri periferice) folosit pentru a desemna un câine de vânătoare bine dres, curajos și viguros, specializat în hăituirea vânatului mare; hăitaș bătăios. Reflectă adaptări locale ale unor strigăte de îndemn sau denumiri specifice din mediul cinegetic tradițional.
- aidem — Termen regional rar sau arhaic (întâlnit în documente vechi de vânătoare sau graiuri periferice) folosit pentru a desemna un câine de vânătoare bine dres, curajos și viguros, specializat în hăituirea vânatului mare; hăitaș bătăios. Reflectă adaptări locale ale unor strigăte de îndemn sau denumiri specifice din mediul cinegetic tradițional.
- amuțător — Persoană care amuță; vânător, hăitaș sau îngrijitor de animale care ațâță, întărâtă și îndeamnă copoii ori dulăii de pază prin strigăte specifice pentru a porni la atac sau a urmări vânatul. În comunitățile pastorale tradiționale, desemnează ciobanul desemnat să coordoneze câinii împotriva prădătorilor sălbatici.