#frunze

• abscizie — (Botanică) Proces fiziologic natural de separare și cădere a frunzelor, florilor sau fructelor uscate ori coapte, datorat formării unui strat special de celule slab cimentate la baza pețiolului.
• Acacia drummondii — O specie pitică de arbust ornamental, endemică în regiunile din sud-vestul Australiei de Vest, renumită pentru eleganța sa structurală deosebită. Spre deosebire de speciile de acacia care dezvoltă filodii, Acacia drummondii își păstrează frunzele adevărate, având un frunziș persistent, fin și delicat, dublu penat (bipinat), de o nuanță verde-închis. Planta se distinge în perioada de înflorire prin inflorescențele sale atipice, cilindrice și pendulante (asemănătoare unor ciucuri sau mâțișori), de un galben-canar intens, fiind considerată una dintre cele mai rafinate și decorative specii mici din acest gen.
• Acaena lucida — Specie de plantă erbacee perenă din genul Acaena, originară din regiunile reci și insulare ale emisferei sudice (cum ar fi Insulele Falkland, Țara de Foc și regiunile magelanice). Caracteristica sa definitorie o reprezintă frunzișul de un verde intens, cu o suprafață extrem de lucioasă și netedă, lipsită de perișori denși, care reflectă puternic lumina și conferă plantei un aspect proaspăt, vibrant, ideal pentru acoperirea solului în zone umede sau parțial umbrite.
• Acaena pinnatifida — Specie de plantă erbacee perenă din genul Acaena, originară din regiunile temperate și subalpine ale Americii de Sud. Taxonul se evidențiază prin structura profund divizată a frunzelor sale compuse, ale căror foliole sunt adânc crestate sau penat-fidate, amintind de aspectul unor ferigi miniaturale. Această arhitectură foliară unică nu doar că îi sporește valoarea estetică, dar reprezintă și o adaptare structurală eficientă pentru disiparea vânturilor puternice din habitatele sale native.
• Acaena splendens — Specie de plantă perenă sufrutescentă din genul Acaena, nativă din zonele muntoase înalte ale statelor Chile și Argentina. Această plantă se remarcă printr-o estetică excepțională, fiind acoperită integral de un indument dens format din peri lungi, mătăsoși și strânși, care îi conferă un aspect intens argintiu-strălucitor (luminos). Acest ecotip structural acționează ca un scut termic eficient împotriva înghețurilor nocturne severe și a radiațiilor ultraviolete extreme de la altitudini mari.
• Acalypha integrifolia — Specie de arbust sau arbore de talie mică din genul Acalypha, endemică în insulele din vestul Oceanului Indian (în special în Insulele Mascarene: Mauritius și Réunion). Se distinge în cadrul genului prin frunzele sale simple, lanceolate sau eliptice, cu margini întregi (fără zimți), caracteristică morfologică reflectată direct în epitetul său specific. Această plantă face parte din flora indigenă vulnerabilă, fiind adaptată la ecosistemele de pădure uscată sau de tranziție ale acestor regiuni insulare.
• acantă — Plantă erbacee perenă din genul Acanthus, familia Acanthaceae, originară din regiunea mediteraneeană și din zonele tropicale, caracterizată prin frunze mari, adânc crestate, adesea spinoase, și inflorescențe sub formă de spic înalt cu flori albe, purpurii sau roz. În horticultură, este cultivată ca plantă ornamentală de fundal datorită arhitecturii sale impunătoare, fiind totodată planta ale cărei frunze au servit drept model istoric pentru realizarea faimosului ornament arhitectural din stilul corintic.
• Acanthus longifolius — Specie de plantă erbacee perenă din genul Acanthus, familia Acanthaceae, originară din Peninsula Balcanică și regiunile învecinate ale Europei de Sud-Est. Se remarcă prin frunzele sale neobișnuit de lungi, elegante, profund și sinuos lobate, dar lipsite de spini agresivi la vârfuri. Această structură foliară masivă formează o rozetă bazală densă din centrul căreia se înalță, la începutul verii, tije florale rigide, purtătoare de inflorescențe spectaculoase sub formă de spic cu flori bilabiate albe sau purpurii, încadrate de bractee mari, colorate.
• acanti — Forma de plural a substantivului masculin 'acant'; desemnează ansamblul elementelor ornamentale sculptate sau pictate care reproduc ori stilizează frunzele plantei mediteraneene Acanthus. Acești reliefuri vegetale decorative sunt elemente fundamentale în compoziția capitelurilor corintice și compozite din arhitectura clasică greco-romană, fiind repetați în mod simetric și etajat pentru a crea un efect vizual dinamic de coroană naturală.
• acantofil — Termen morfologic vegetal utilizat ca adjectiv pentru a descrie o plantă care prezintă o afinitate ecologică deosebită pentru mediile populate de specii spinoase sau ale cărei frunze s-au transformat parțial ori total în spini sau ghimpi (adaptare tipică la secetă). Ca substantiv masculin, definește o structură anatomică foliară modificată evolutiv într-un ac ascuțit și rigid (cum este cazul frunzelor de la cactuși sau de la unele specii de salcâm), având rolul de a reduce pierderile de apă prin transpirație și de a asigura autoapărarea.
• Actinidia kolomikta — Denumire științifică pentru o specie de plantă agățătoare, lemnoasă și ornamentală din familia Actinidiaceae, nativă în pădurile temperate din Asia de Est și Orientul Îndepărtat. Este recunoscută structural prin variegarea spectaculoasă a frunzișului masculin, ale cărui vârfuri devin alb-crem și apoi roz-purpuriu în perioada înfloririi. Planta produce fructe mici, dulci și comestibile, similare cu bacele de kiwi, având totodată o atracție chimică deosebită pentru feline, similară cu iarba mâței.
• adansonii — Epitet specific utilizat în nomenclatura botanică binară pentru a denumi specii de plante deosebite, cel mai frecvent asociat cu specia Monstera adansonii sau cu subspecia istorică a baobabului african, Adansonia digitata. Termenul clasifică varietăți vegetale remarcabile prin adaptările lor structurale, cum ar fi frunzele perforate natural ale popularei monstere agățătoare, utilizate la scară largă în designul interior contemporan.
• adenofil — Care prezintă o afinitate structurală deosebită pentru țesuturile glandulare; în botanică, descrie frunze sau organe vegetale acoperite cu peri glandulari, capabili să secrete rezine, uleiuri eterice ori substanțe mucilaginoase. Acest termen morfologic definește adaptările ecologice ale unor plante destinate protecției împotriva paraziților ori reținerii apei.
• Adenostyles tomentosa — Specie de plante erbacee, perene, aparținând familiei Asteraceae, originară din regiunile muntoase ale Europei Centrale și de Sud (în special din Alpi, Apenini și Carpați). Această plantă este recunoscută structural prin frunzele sale mari, cordate și acoperite pe partea inferioară cu un perișor des, alb-pâslos (tomentos), precum și prin inflorescențele purpurii sub formă de calatidiu, adaptate la climatul umed al pădurilor montane și al poienilor alpine.
• Adiantopsis pedata — Specie de ferigă terestră mică aparținând familiei Pteridaceae, originară din regiunile neotropicale, în special din insulele Caraibe (cum ar fi Jamaica) și părți ale Americii de Sud. Planta este recunoscută structural pentru frunzele sale unice divizate în mod pedat, cu segmente fine dispuse ca degetele de la picioare, prinse de stipe (pețioluri) subțiri, negre și lucioase, dezvoltându-se optim în soluri calcaroase umbrite.
• Adiantum lunulatum — Specie de ferigă terestră și litofită din familia Pteridaceae, răspândită structural în regiunile tropicale ale Asiei, Africii și Australiei, cunoscută și sub denumirea taxonomică de Adiantum philippense. Planta este recunoscută structural pentru frunzele sale penate, cu foliole (pinnule) asimetrice în formă de semilună sau evantai, prinse de pețioluri subțiri, negre și lucioase, având proprietatea unică de a dezvolta muguri proliferativi la vârful frondei care prind rădăcini în sol.
• Adiantum macrophyllum — Specie de ferigă tropicală din familia Pteridaceae, originară din regiunile neotropicale ale Americii Centrale și de Sud, precum și din insulele Caraibe. Această plantă este remarcabilă structural pentru frunzele sale penate de mari dimensiuni, cu foliole (pinnule) opuse, triunghiulare sau ovate, de o textură pieloasă, care prezintă o nuanță spectaculoasă de roz-crocus sau cupru când sunt tinere, transformându-se treptat într-un verde intens la maturitate.
• Adromischus — Un gen de plante suculente pitice din familia Crassulaceae, originar din zonele aride ale Africii de Sud și Namibiei, caracterizat prin frunze extrem de cărnoase, cu forme spectaculoase și texturi variate. Numele său provine din limba greacă, combinând cuvintele 'hadros' (gros, robust) și 'mischos' (tulpină, pețiol), făcând referire directă la pețiolul sau tulpina groasă a acestor specii, intens colecționate la nivel mondial pentru diversitatea lor morfologică și culorile contrastante dobândite sub influența luminii solare intense.
• Adromischus clavifolius — O specie sau varietate de plantă suculentă pitică (cunoscută științific și ca Adromischus cristatus var. clavifolius), originară din Provincia Eastern Cape din Africa de Sud, remarcabilă prin frunzele sale unice în formă de măciucă sau de pană, grupate compact. Denumirea specifică 'clavifolius' provine din termenii latini 'clava' (măciucă, cui) și 'folium' (frunză), făcând referire la profilul umflat al frunzelor sale verde-argintii, care capătă adesea nuanțe roșiatice sub soare, tulpina sa scurtă fiind caracterizată printr-o rețea densă de rădăcini aeriene roșiatice, haotice și sârmoase.
• Aechmea marmorata — Specie de plantă epifită din familia Bromeliaceae, caracterizată prin frunze rigide, alungite, dispuse într-o rozetă tubulară înaltă, având un foliaj verde-cenușiu decorat cu pete și marmorații neregulate de culoare purpurie sau maronie. Inflorescența sa este compusă din bractee roz și flori albastre, însă valoarea sa ornamentală principală rezidă în tiparul marmorat unic al frunzelor.