#frumusete

• admira — A privi sau a considera pe cineva ori ceva cu un sentiment de stimă deosebită, respect profund, simpatie, încântare sau uimire, datorită unor calități morale, intelectuale, artistice sau fizice deosebite; a prețui în mod deosebit valoarea sau frumusețea unei ființe, a unui obiect ori a unei acțiuni.
• adonian — Privitor la Adonis, zeul grecesc al frumuseții și al vegetației, ori caracteristic acestuia; care amintește de farmecul, tinerețea sau frumusețea ideală a lui Adonis; adonic. Ca substantiv, poate desemna o persoană sau un adept influențat de cultul istoric ori de estetica asociată acestei figuri mitologice.
• adonis — Zeul grecesc al frumuseții masculine, al tinereții și al vegetației, asociat cu renașterea anuală a naturii; în limbajul curent, substantivul desemnează, prin metaforizare, un tânăr de o frumusețe fizică excepțională, elegant și atrăgător. În sens structural, reprezintă prototipul idealului estetic masculin promovat de sculptura și cultura clasică elenă.
• arătoșie — Calitatea sau starea de a fi arătos (chipeș, falnic sau aspectos); frumusețe exterioară izbitoare sau eleganță structurală a unui obiect ori spațiu. Reprezintă un sinonim popular rar pentru 'arătoșenie', utilizat în trecut în graiurile din sudul țării sau în Moldova pentru a defini farmecul fizic și prezența impunătoare.
• aslavital — Marcă românească renumită de produse cosmetice și tratamente anti-îmbătrânire, dezvoltată inițial pe baza brevetelor și cercetărilor medicale ale academicianului dr. Ana Aslan; formula structurală originală valorifică proprietățile terapeutice ale argilei pure din Munții Pădurea Craiului combinată cu complexe minerale, fiind special concepută pentru regenerarea celulară și protecția pielii sensibile.
• auch das schöne muss sterben — Citat celebru din poezia 'Nänie' scrisă de Friedrich Schiller, traducându-se prin 'până și frumosul trebuie să moară'; maximă filozofică ce deplânge caracterul efemer al frumuseții, perfecțiunii și artei în fața mortalității implacabile. Acest aforism romantic subliniază ideea că nicio creație sublimă sau ființă ideală nu poate scăpa de legile distructive ale timpului și ale morții, devenind un laitmotiv în estetica clasică și barocă a efemerității.