#foioase

• aiofite — Clasă ecologică și taxonomică de plante superioare sau arbori foioși caracterizați structural prin capacitatea biologică neschimbată de a-și menține aparatul foliar permanent verde, viu și activ din punct de vedere fotosintetic pe tot parcursul ciclurilor sezoniere. Aceste organisme vegetale perene, specifice în special arealelor tropicale și subtropicale dar cu reprezentanți izolați și în climatele temperate, nu prezintă o fază completă de desfrunzire autonomă, ci reînnoiesc frunzele individual și eșalonat, oferind ecosistemelor o sursă continuă de biomasă și oxigen.
• Aiphanes caryotaefolia — Numele științific și taxonomic (sinonim validat istoric pentru Aiphanes horrida) al unei specii specifice de palmier tropical spinos, remarcabil prin frunzele sale penate ale căror foliole au margini zimțate și vârfuri trunchiate ce amintesc structural de forma frunzelor de Caryota (palmierul coadă-de-pește). Această plantă exotică solitară dezvoltă un trunchi zvelt acoperit complet de inele dense de ghimpi lungi și produce ciorchini spectaculoși de fructe roșii strălucitoare, fiind utilizată ocazional în horticultura internațională ca plantă ornamentală de colecție pentru sere.
• amentiferă — Forma de feminin singular a adjectivului 'amentifer'; descrie o plantă, o familie botanică sau o inflorescență care este purtătoare de amenți (mâțișori). Se utilizează în taxonomia și ecologia vegetală pentru a califica speciile lemnoase ale căror flori masculine sau feminine sunt grupate într-un ax flexibil adaptat pentru polenizarea cu ajutorul vântului.
• amentiflore — Termen taxonomic arhaic sau de nișă utilizat pentru a desemna plantele ale căror flori sunt grupate în inflorescențe de tip ament (mâțișor). Acest grup structural extins este echivalent în terminologia modernă cu amentaceele sau amentiferele, reunind arbori adaptați pentru polenizarea purtată de vânt, ale căror structuri reproductive sunt lipsite de periant dezvoltat.
• araucaria — Denumire comună acordată oricărui arbore conifer exotic din genul botanic omonim, originar din emisfera sudică, caracterizat prin frunze persistente, rigide, solzoase sau aciculare și ramuri dispuse în etaje regulate, simetrice. Multe specii sunt cultivate la nivel mondial în scop ornamental în parcuri, grădini botanice sau ca plante de interior datorită aspectului lor geometric deosebit și coroanei spectaculoase.
• araucariacee — Denumire comună utilizată pentru a desemna un membru al familiei de conifere Araucariaceae sau pentru a descrie elemente caracteristice acestor arbori exotici relicți din emisfera sudică. Ca adjectiv, termenul califică structurile anatomice, frunzele sau conurile masive lemnoase specifice acestui grup străvechi de plante, ale cărui origini evolutive se întind până în perioada dinozaurilor.
• asmățel — Nume popular dat unei plante erbacee din familia ranunculaceelor (Anemone ranunculoides), caracterizată prin flori galbene-aurii, solitare, care înfloresc primăvara devreme în pădurile de foioase; plantă de talie mică, cu rizom târâtor, ale cărei frunze seamănă vag cu cele ale asmațuchiului, de unde și derivarea diminutivală a denumirii sale populare.
• autorecepare — Proces biologic sau tehnic autonom prin care un arbore tăiat sau o plantă lemnoasă își reactivează țesuturile meristematice de la baza tulpinii ori din zona coletului, generând lăstari noi și viguroși dintr-un ciot rămas în sol. Acest fenomen structural de regenerare vegetativă vegetativă permite refacerea rapidă a biomasei forestiere fără necesitatea replantării artificiale, fiind un mecanism endogen de supraviețuire și adaptare a speciilor foioase în urma unor tăieri radicale sau incendii.