#fiziologie vegetala

• abscizie — (Botanică) Proces fiziologic natural de separare și cădere a frunzelor, florilor sau fructelor uscate ori coapte, datorat formării unui strat special de celule slab cimentate la baza pețiolului.
• acarp — Care este lipsit de fructe, care nu produce rod sau care prezintă o incapacitate biologică de fructificare. În botanica aplicată, termenul caracterizează plantele, arborii sau culturile vegetale care, din cauza unor anomalii genetice, a condițiilor climatice nefavorabile ori a atacurilor de agenți patogeni, nu reușesc să își finalizeze ciclul reproductiv prin formarea și maturarea fructelor.
• acarpotrop — Care nu își modifică orientarea, poziția sau mișcarea în funcție de prezența, greutatea ori dezvoltarea fructelor; lipsit de carpotropism. Termenul descrie în mod specific pedunculii florali sau ramurile unor plante care rămân rigide, erecte sau neschimbate după polenizare, spre deosebire de organele carpotrope care se curbează spre sol (geocarpie) sau își schimbă poziția pentru a facilita dispersia semințelor.
• acarpotropic — Formă adjectivală nelogistică rară, utilizată sinonim cu termenul 'acarpotrop'; care este caracterizat prin absența mișcărilor, curburilor sau orientărilor induse de dezvoltarea și greutatea fructelor. Descrie comportamentul fiziologic al acelor tulpini, axe sau pedunculi florali care își mențin structura rigidă și poziția verticală neschimbată pe parcursul întregului stadiu de post-fecundare, neprezentând nicio reacție de tip carpotropic.
• acropetal — Care se dezvoltă, se deplasează, evoluează sau se propagă de la bază spre vârf (în mod ascendent), în direcția extremității superioare a unui organ sau organism structural. În botanică, termenul descrie o inflorescență cu succesiune acropetală (în care florile cele mai bătrâne sunt situate la bază, iar cele tinere sau mugurii se deschid treptat spre vârf) ori transportul sevei și al substanțelor regulatoare prin țesuturile vasculare ale plantelor.
• acroton — Care se referă la acrotonie; plantă, tulpină sau arbust caracterizat prin faptul că mugurii situați spre vârf (apicali) se dezvoltă mult mai puternic și mai rapid decât cei de la bază, dominând structural creșterea ramurilor. Ca substantiv, termenul descrie un tip de comportament vegetativ în care ramificarea principală se realizează exclusiv în zona superiorară a axului central, fiind o caracteristică esențială a multor specii de arbori foioși.
• acrotropie — Fenomen de orientare, curbare sau mișcare tropistică a organelor vegetale (lăstari, rădăcini, tije) orientată strict către un punct de proeminență, o extremitate superioară ori un vârf anatomic determinat de un stimul extern (lumină, contact mecanic). Această reacție structurală ghidează direcția de alungire periostală a țesuturilor meristematice, asigurând adaptarea spațială optimă a aparatului foliar sau radicular în raport cu resursele de mediu înconjurătoare.
• aerocarpie — Proprietate sau fenomen biologic rar întâlnit la anumite specii de plante care constă în formarea, maturarea și dezvoltarea fructelor în mediul aerian, deasupra solului, spre deosebire de plantele geocarpe, care își îngroapă fructele pentru a se coace în pământ.
• amilogen — Care generează sau produce amidon; substanță, țesut sau plastidă celulară (cum este amiloplastul) implicată direct în biosinteza polizaharidelor de rezervă. Ca substantiv, se poate referi istoric sau contextual la fracțiunea solubilă ori la precursorul macromolecular din care se sintetizează granulele de amidon în celulele vegetale.
• amilogenic — Care stimulează, favorizează sau este strâns legat de procesul de formare a amidonului în organismele vegetale; referitor la proprietatea unor substanțe sau factori de mediu de a declanșa biosinteza carbohidraților complecși. Acest atribut structural este utilizat pentru a descrie rutele metabolice sau biocatalizatorii care intervin în polimerizarea glucozei în interiorul plastidelor.
• amiloplast — Organit celular specializat, de tipul leucoplastelor, prezent în celulele organismelor vegetale (în special în tuberculi, rădăcini, tulpini și endospermul semințelor), lipsit de pigmenți asimilatori, având rolul structural de a sintetiza și stoca granulele de amidon ca substanță de rezervă. De asemenea, unele amiloplaste modificate, numite statolite, funcționează ca senzori gravitaționali în celulele apexului radicular, coordonând geotropismul plantei.
• anaerofit — Plantă sau organism vegetal inferior care are capacitatea structurală de a trăi, de a se dezvolta sau de a-și desfășura procesele metabolice în medii complet lipsite de oxigen liber ori cu o concentrație extrem de scăzută a acestuia. Acest fenomen adaptativ este întâlnit la anumite specii de fungi, alge sau bacterii vegetale care populează soluri inundate, mâluri adânci ori incinte organice etanșe, unde respirația se realizează pe cale fermentativă.
• androdinamie — Fenomen biologic sau însușire a unor flori hermafrodite de a avea staminele mai dezvoltate, mai viguroase structural sau mai active din punct de vedere funcțional decât gineceul (aparatul reproducător feminin). Această particularitate morfologică asigură o dinamică reproductivă optimă, jucând un rol structural în mecanismele evolutive care previn autofecundarea și promovează diversitatea genetică.
• anemotropism — Fenomen biologic de orientare și creștere asimetrică a organelor unei plante (cum ar fi tulpina, ramurile sau frunzele) determinat de direcția din care acționează curenții de aer sau vânturile dominante. Acest tropism mecanic reprezintă o reacție fiziologică adaptativă prin care țesuturile vegetale își modifică elasticitatea și ratele de alungire celulară pentru a minimiza rezistența la aer și a preveni dezrădăcinarea.
• autonastie — Mimișcare de curbare sau orientare autonomă a unor organe vegetale (precum frunzele sau petalele), determinată de factori de creștere interni sau corelații anatomice proprii plantei, independent de acțiunea directă ori direcția unor stimuli externi. Acest fenomen fiziologic structural reflectă capacitatea endogenă a organismului vegetal de a-și regla poziția segmentelor în mod adaptativ pe parcursul ciclului său biologic.