#fibră

• abiolan — Termen comercial și industrial vechi utilizat în secolul al XX-lea pentru a denumi un tip de fibră sintetică textilă sau material izolator fabricat prin procedee chimice, caracterizat prin rezistență crescută la factorii de mediu și utilizat în producția de fire sau țesături tehnice.
• amfibrah — Picior de vers trissilabic utilizat în metrica clasică antică și în poezia accentuală, format dintr-o silabă lungă (sau accentuată) poziționată structural între două silabe scurte (sau neaccentuate). Acest ritm poetic, caracterizat printr-o cadență fluidă și armonioasă, este utilizat frecvent în poezia epică sau narativă pentru a imprima textului o mișcare legănată.
• amfibrahic — Care aparține amfibrahului, privitor la amfibrah sau care este alcătuit din amfibrahi; ritm, vers ori sistem metric bazat pe utilizarea picioarelor de trei silabe cu accentul plasat structural pe cea de-a doua silabă.
• amfibrahiu — Formă adjectivală învechită, arhaică sau regională a termenului modern 'amfibrah'; picior de vers trissilabic utilizat în metrica clasică sau în poezia accentuală veche, format dintr-o silabă lungă poziționată structural între două silabe scurte. În vechile manuale de poetică din secolul al XIX-lea, servea drept nomenclatură de bază pentru scanarea și analiza ritmică a strofelor.
• amielinic — Care nu posedă o teacă de mielină; fibră nervoasă sau axon lipsit de învelișul structural lipidic izolator protector. Fibrele amielinice (precum fibrele de tip C) se caracterizează printr-o viteză de conducere a influxului nervos mult mai redusă comparativ cu cele mielinizate, având un rol funcțional esențial în transmiterea senzațiilor de durere surdă, a temperaturii și în realizarea conexiunilor sistemului nervos vegetativ.
• anfibrachiu — Picior de vers din metrica antică greacă și latină format din trei silabe, dintre care prima și a treia sunt scurte (sau neaccentuate în metrica modernă), iar cea de-a doua, cea centrală, este lungă (sau accentuată). Această structură ritmică simetrică conferă poeziei o cadență melodioasă, fluidă și oscilantă, fiind utilizată adesea în poezia lirică românească clasică pentru a reda o atmosferă meditativă ori elegiacă.
• bagasă — Material fibros, uscat și pulpos care rămâne ca reziduu după zdrobirea tulpinilor de trestie de zahăr, sorg sau agave în procesul de extragere a sucului. Datorită structurii sale celulozice bogate, este utilizată pe scară largă drept biocombustibil ecologic pentru producerea de energie termică și electrică în fabrici, dar și ca materie primă sustenabilă în industria celulozei, a hârtiei și a materialelor izolatoare de construcție.