#ereditate

• ADN — Acid dezoxiribonucleic; macromoleculă complexă formată dintr-un lanț dublu helicoidal de nucleotide, care constituie suportul material al informației genetice în toate organismele vii și la majoritatea virusurilor. Structural, conține genele responsabile de ereditate, dezvoltare și funcționare biologică, fiind localizat în principal în nucleul celular.
• alelă — Una dintre formele alternative sau variantele moleculare ale aceleiași gene, localizată structural în același locus pe un cromozom omolog. Alelele determină variații diferite ale aceluiași caracter fenotipic (cum ar fi culoarea ochilor sau grupa sanguină), interacționând între ele prin relații de dominanță, recesivitate, codominanță sau dominanță incompletă în cadrul organismelor diploide.
• alelele — Forma de plural articulat hotărât a substantivului feminin alelă; definește în mod specific și direct variantele alternative ale aceleiași gene dintr-un locus cromozomial omolog, privite ca obiecte de studiu clar definite în cadrul unui organism Diploid sau al unei populații biologice.
• alelism — Starea, proprietatea sau fenomenul biologic prin care o genă prezintă mai multe forme alternative ori variante mutante (alele) care ocupă același locus pe cromozomii omologi. Structural, acest concept fundamentează diversitatea genetică în cadrul unei populații, fiind analizat în studiile de ereditate mendeliană pentru a explica interacțiunile funcționale dintre caracterele fenotipice transmise descendenților.
• alelomorf — 1. Una dintre formele alternative sau variantele moleculare ale aceleiași gene, care ocupă același locus pe un cromozom omolog și controlează variații diferite ale aceluiași caracter fenotipic; alelă. 2. Care prezintă caractere, structuri sau proprietăți alelomorfe, aparținând unei perechi de gene alternative care interacționează prin relații de dominanță ori recesivitate.
• alelomorfie — Starea, însușirea sau fenomenul biologic prin care o genă se prezintă sub forma mai multor variante alternative (alelomorfi ori alele) capabile să ocupe același locus cromozomial. Acest concept structural fundamentează variabilitatea genetică din cadrul populațiilor, explicând modul în care genele perechi interacționează pentru a produce diversitate fenotipică.
• alelomorfism — Starea, proprietatea sau fenomenul biologic prin care o singură genă prezintă mai multe forme alternative ori variante moleculare (alele) capabile să ocupe același locus cromozomial. În genetica populațiilor, acest mecanism structural reprezintă pilonul central al polimorfismului genic, determinând modurile complexe în care genele perechi interacționează prin dominanță, recesivitate sau codominanță pentru a genera diversitatea caracterelor ereditare.
• andrautozom — Termen științific specializat care desemnează un autozom (cromozom non-sexual) ce prezintă o tendință funcțională sau o influență structurală directă în determinarea, exprimarea ori transmiterea caracterelor fenotipice masculine sau a genelor corelate cu masculinitatea în anumite sisteme biologice complexe.
• androgalactozemie — Condiție metabolică ereditară extrem de rară, manifestată exclusiv la pacienții de sex masculin, caracterizată prin incapacitatea structurală a organismului de a metaboliza corect galactoza din cauza unui deficit enzimatic specific legat de cromozomul X sau influențat de hormoni androgeni, ducând la acumularea de compuși toxici în țesuturi.
• androzom — Termen științific utilizat în citogenetică pentru a desemna un cromozom sexual masculin (în special cromozomul Y la specia umană și la alte mamifere) care determină structural diferențierea și dezvoltarea caracterelor mascule ale unui organism în faza embrionară.
• anizogenie — Fenomen biologic sau proces genetic rar în care hibrizii sau descendenții moștenesc caractere structurale diferite ori asimetrice în funcție de sexul părintelui de la care provin; inegalitate în transmiterea sau manifestarea potențialului genetic ereditar al celor două sexe. Acest mecanism este studiat în genetica avansată pentru a înțelege abaterile de la legile mendeliene clasice și influența interacțiunilor citoplasmatice.
• atavic — Care aparține atavismului, privitor la atavism; caracterizat prin reapariția neașteptată a unor trăsături fizice, anatomice, psihice sau comportamentale care au aparținut strămoșilor îndepărtați și care nu s-au manifestat în generațiile intermediare. În sens larg, termenul descrie o reacție instinctivă, o frică ancestrală sau un obicei primitiv care reapare la omul modern în anumite condiții de criză.
• autocromozom — Denumire științifică sinonimă cu termenul autozom; oricare dintre cromozomii somatici ai unui organism care este identic ca structură și număr în ambele sexe, spre deosebire de heterocromozomi ori cromozomii sexuali (alozomi). Oamenii posedă un set structural de 22 de perechi de autocromozomi care stochează și transmit informațiile ereditare non-sexuale.
• autozigot — Zigot sau organism diploid care posedă alele identice la un anumit locus genetic, gene care au fost moștenite direct de la un strămoș comun prin consangvinizare sau autofecundare; individ homozigot prin descendență directă (identitate prin descendență).
• autozom — Oricare dintre cromozomii somatici dintr-o celulă, identici ca număr și structură la cele două sexe ale aceleiași specii, care conțin gene responsabile pentru caracterele somatice și funcțiile generale ale organismului, determinând profilul biologic independent de cel al cromozomilor sexuali (heterozomi). La om, există exact 22 de perechi de autozomi.