#episcop

• Amfilohie Hotiniul — Episcop, cărturar, traducător și pedagog român din Iluminism (cca. 1730–1800), originar din Moldova și ierarh de Hotin. Este recunoscut istoric pentru redactarea și traducerea unora dintre primele manuale școlare în limba română din Principate, punând bazele terminologiei științifice naționale în domenii precum geografia (printre primele tratate geografice tipărite în română), aritmetica și teologia dogmatică.
• Amyot — Numele de familie al faimosului scriitor, traducător și episcop francez Jacques Amyot (1513–1593), personalitate marcantă a Renașterii. Acesta este celebru pentru traducerea în limba franceză a lucrării Viețile paralele de Plutarh, o capodoperă stilistică ce a influențat masiv proza europeană, opera lui Shakespeare și eseurile lui Montaigne.
• anglicanism — Confesiune și doctrină creștină protestantă, apărută în secolul al XVI-lea în cadrul Reformei din Anglia, când Biserica Angliei s-a separat structural de autoritatea papală de la Roma sub conducerea regelui Henric al VIII-lea. Acest sistem teologic binedefinit se caracterizează printr-o poziție intermediară (via media), păstrând structura ierarhică liturgică de tip episcopal catolic, dar integrând dogme fundamentale ale reformei protestante, cum ar fi autoritatea supremă a Sfântului Scripturi și mântuirea prin credință.
• antimis — Pânză de ins sau mătase, de formă dreptunghiulară, pe care este imprimată scena punerii în mormânt a lui Iisus Hristos și în care sunt cusute părticele din sfinte moaște, sfințită de episcop și absolut obligatorie pentru oficierea Sfintei Liturghii în bisericile ortodoxe. În sens structural și liturgic, reprezintă delegarea autorității ierarhice directe oferite de episcop preotului slujitor pentru a săvârși tainele.
• arhipăstor — Titlu onorific și metaforic ecleziastic utilizat pentru a desemna un ierarh cu rang înalt, precum un episcop, arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, privit în calitatea sa de conducător spiritual suprem și îndrumător al credincioșilor dintr-o eparhie sau biserică națională. Termenul derivă din simbolistica biblică a păstorului de suflete, adăugând prefixul de întâietate pentru a reflecta autoritatea canonică supremă asupra clerului și comunității.
• arhipăstoresc — Care aparține arhipăstorului, privitor la arhipăstor ori la demnitatea acestuia; specific autorității, misiunii sau actelor administrative efectuate de un ierarh superior. Adjectivul este utilizat exclusiv în limbajul bisericesc oficial pentru a descrie îndatoririle, mesajele, binecuvântările sau vizitele oficiale întreprinse de conducătorul spiritual al unei eparhii.
• arhipăstorie — Demnitatea, funcția sau oficiul de arhipăstor; de asemenea, termenul desemnează perioada de timp în care un ierarh superior (episcop, mitropolit sau patriarh) își exercită conducerea spirituală, canonică și administrativă peste o anumită eparhie sau comunitate bisericească. În context istoric, face referire la actele și realizările pastorale înfăptuite sub conducerea unui anumit lider religios.
• arhireu — Membru al clerului superior din Biserica Creștină Ortodoxă care a primit prin taina hirotoniei deplinătatea harului preoțesc, având dreptul canonic de a sfinți și de a conduce spiritual o eparhie; termen generic utilizat pentru a desemna ierarhii de orice rang superior, precum episcopul, arhiepiscopul, mitropolitul sau patriarhul. În teologie, arhireul este privit ca succesor direct al sfinților apostoli și ca reprezentantul mistic al lui Iisus Hristos, Marele Arhiereu, în mijlocul comunității.
• Astrophytum myriostigma — Specie de cactuși suculenți din genul Astrophytum (familia Cactaceae), originară din zonele muntoase și aride ale Mexicului central și nordic. Planta are o tulpină globuloasă, complet lipsită de spini, divizată de obicei în 5 coaste proeminente, ceea ce îi conferă un aspect stelat tridimensional; întreaga sa epidermă este acoperită dens de mii de trichomi (pete albe microscopice), dându-i o nuanță caracteristică alb-argintie, iar florile sale mari sunt galbene pur, fără centru roșu.