#enzime

• acrozom — Formație celulară veziculară, asemănătoare unui lizozom specializat, situată ca o calotă sau un înveliș protector în porțiunea anterioară a nucleului capului spermatozoidului. Această organită structurală, derivată din aparatul Golgi în timpul spermiogenezei, conține o cantitate mare de enzime hidrolitice puternice (cum ar fi hialuronidaza și acrozina) destinate dizolvării zonelor protectoare externe ale ovulului (zona pellucida) pentru a permite penetrarea și fecundația biologică.
• albuminoliză — Proces chimic sau enzimatic de scindare, descompunere sau degradare hidrolitică a albuminelor și a altor molecule proteice în compuși mai simpli, precum peptone, peptide și aminoacizi; proteoliză aplicată albuminelor.
• aleuronic — Care se referă la aleuronă, care aparține aleuronei sau care conține o cantitate mare de granule proteice de rezervă. În biologia vegetală structurală, termenul descrie țesuturile, celulele sau straturile seminale definite printr-o activitate enzimatică intensă și prezența incluziunilor azotoase cristaloide implicate în metabolismul germinativ al plantelor.
• amidază — Enzimă din clasa hidrolazelor care catalizează reacția de scindare hidrolitică a unei legături amidice liniare, transformând un partid de tip amidă într-un acid carboxilic și amoniac sau o amină corespunzătoare. Acest biocatalizator joacă un rol structural esențial în metabolismul azotului, în procesele de detoxifiere celulară și în biocataliza industrială folosită pentru sinteza enantioselectivă a compușilor farmaceutici de înaltă puritate.
• amilază — Enzimă din clasa hidrolazelor care catalizează scindarea legăturilor glicozidice alfa-1,4 din polizaharide precum amidonul și glicogenul, transformându-le în carbohidrați mai simpli (maltoză, dextrine și glucoză). În organismul uman, este secretată structural în principal de glandele salivare (amilază salivară sau ptialină) și de pancreasul exocrin (amilază pancreatică), având un rol esențial în inițierea și desfășurarea procesului de digestie chimică.
• amiloclastic — Care distruge, descompune sau hidrolizează amidonul; privitor la enzimele sau procesele chimice capabile să scindeze legăturile glucozidice din moleculele de amidon, transformându-l în dextrine, maltoză și glucoză. În fiziologia digestivă, termenul descrie proprietatea unor secreții (cum este amilaza salivară sau pancreatică) de a efectua digestia carbohidraților complecși.
• amilolitic — Care descompune, scindează sau hidrolizează molecula de amidon în compuși structurali mai simpli (dextrine, maltoză, glucoză); privitor la amiloliză. Termenul caracterizează biocatalizatori specifici, precum enzimele numite amilaze (salivară, pancreatică sau de origine vegetală), care au rolul de a rupe legăturile glicozidice din polizaharide în timpul proceselor digestive sau industriale.
• aminopeptidază — Enzimă din clasa exopeptidaselor care catalizează hidroliza specifică a legăturilor peptidice de la capătul N-terminal liber al unui lanț polipeptidic, eliberând succesiv aminoacizii terminali. Acest biocatalizator joacă un rol structural esențial în fazele finale ale digestiei proteinelor la nivelul mucoasei intestinale, precum și în procesele de degradare și reciclare proteică intracelulară.
• anticolagenază — Substanță biologică, enzimă inhibitoare sau agent cosmetic care blochează, neutralizează sau reduce activitatea colagenazei (enzima responsabilă de degradarea colagenului din țesuturi). În dermatologie și cosmetica avansată anti-aging, substanțele anticolagenază sunt utilizate structural pentru a proteja matricea extracelulară a pielii, menținând fermitatea și elasticitatea acesteia și prevenind formarea ridurilor.
• antimetabolit — Substanță chimică naturală sau sintetică a cărei structură moleculară este extrem de asemănătoare cu cea a unui metabolit esențial din organism, capabilă să blocheze, să concureze sau să inhibe utilizarea normală a acestuia în procesele celulare; în sens clinic, este utilizat în chimioterapie (cum sunt metotrexatul sau fluorouracilul) pentru a sabota sinteza ADN-ului în celulele tumorale.
• antipepsină — Anticorp, anticorp specific sau substanță biologică cu rol inhibitor care neutralizează activitatea enzimatică a pepsine de a digera proteinele. Acest factor structural protejează mucoasa gastrică de autodigestie și este utilizat în cercetarea clinică pentru a studia mecanismele homeostatice din interiorul stomacului.
• antitripsină — Glicoproteină plasmatică sintetizată în principal de celulele hepatice, având rolul fiziologic esențial de a inhiba activitatea enzimelor proteolitice, în special a tripsinei și a elastazei neutrofile. Cel mai important reprezentant al acestei clase este alfa-1-antitripsina, o substanță macromoleculară care protejează țesutul pulmonar fragil împotriva degradării enzimatice autodistructive, deficitul ei genetic fiind direct corelat cu apariția emfizemului pulmonar precoce și a cirozei hepatice.
• apozimază — Componenta proteică termolabilă a unei enzime (numită și apoenzimă), care devine activă din punct de vedere catalitic doar în momentul combinării cu o structură neproteică numită coenzimă sau cofactor. Această unitate structurală macromoleculară determină în mod specific specificitatea de substrat a reacției chimice din organismele vii.
• autodigestie — Proces fiziologic sau patologic prin care un organism, un țesut ori o celulă își distruge și își digeră propriile structuri sau constituenți sub acțiunea enzimelor proteolitice endogene; fenomen celular distructiv asociat cu autofagia severă sau cu necroza enzimatică.
• autolitic — Care aparține sau se referă la autoliză; care distruge, descompune sau digeră propriile celule ori țesuturi prin intermediul unor enzime intracelulare (cum sunt cele lizozomale) eliberate după moartea celulei sau în cadrul unor procese fiziologice programate. În biochimie și histopatologie, termenul descrie procesul autodistructiv intr性を, esențial în necroză, apoptoză sau în degradarea post-mortem a probelor biologice care nu au fost fixate corespunzător la timp.
• autoliză — Proces biologic spontan și aseptic de autodistrugere, descompunere sau digestie a celulelor și țesuturilor animale ori vegetale, realizat de propriile enzime intracelulare (în special hidrolazele lizozomale) eliberate în urma morții celulare sau a opririi metabolismului. În medicina legală, reprezintă prima etapă a degradării post-mortem, iar în biochimia alimentară este un fenomen controlat esențial pentru maturarea cărnii sau fermentarea drojdiilor.
• autolizină — Substanță enzimatică (hidrolază) produsă de o celulă bacteriană sau animală, capabilă să dizolve sau să descompună membrana, peretele celular ori propriile structuri biologice ale organismului care a secretat-o. În microbiologie, aceste enzime specifice controlează diviziunea celulară, remodelarea peretelui de peptidoglican și liza bacteriană spontană în faza de declin a unei culturi celulare.
• autopepsie — Autodigestie spontană a țesuturilor unui organ (în special ale mucoasei gastrice sau ale pancreasului) provocată de propriile sale secreții enzimatice ori sucuri digestive, ca urmare a unor perturbări patologice ale mecanismelor de protecție celulară sau în urma instalării necrozei post-mortem. În gastroenterologie, acest fenomen structural distructiv stă la baza apariției ulcerului peptic perforant sau a pancreatitei acute necrotico-hemoragice.
• autoproteoliză — Proces biochimic de scindare, degradare sau digestie enzimatică spontană și autonomă a proteinelor dintr-o celulă ori dintr-un țesut organic, realizat de propriile enzime proteolitice (proteaze, peptidaze) ale organismului respectiv. Acest fenomen structural endogen apare în mod controlat în procesele de autofagie și reînnoire celulară, dar se poate declanșa distructiv și necontrolat în stări patologice deischemie, inflamație acută sau imediat după instalarea morții celulare (necroză post-mortem).