#enzima

• adermină — Denumire științifică alternativă sau istorică acordată vitaminei B6 (în special piridoxinei), un compus organic esențial pentru metabolismul celular. Acest element joacă un rol structural și funcțional crucial în organism, acționând ca un coenzim major în sinteza aminoacizilor, a neurotransmițătorilor și a hemoglobinei, fiind numit astfel datorită capacității sale demonstrate de a preveni sau vindeca afecțiunile dermatologice severe.
• aldolază — O enzimă din clasa liazelor care catalizează reacția reversibilă de scindare a fructozo-1,6-bifosfatului în doi triozo-fosfați (gliceraldehid-3-fosfat și dihidroxiaceton-fosfat), un pas fundamental în procesul metabolic al glicolizei. Nivelul sanguin al acestei enzime este determinat clinic pentru diagnosticarea afecțiunilor musculare acute ori hepatice.
• alosterie — Fenomen biochimic sau proprietate structurală a unor proteine (în special enzime și receptori) prin care legarea unei molecule efectoare (ligand) într-un anumit situs (situs alosteric) provoacă o modificare conformațională spațială în altă zonă a moleculei, modificând direct afinitatea acesteia și activitatea biologică la nivelul situsului activ.
• androgalactozemie — Condiție metabolică ereditară extrem de rară, manifestată exclusiv la pacienții de sex masculin, caracterizată prin incapacitatea structurală a organismului de a metaboliza corect galactoza din cauza unui deficit enzimatic specific legat de cromozomul X sau influențat de hormoni androgeni, ducând la acumularea de compuși toxici în țesuturi.
• antiferment — Denumire arhaică sau istorică folosită în biochimie pentru a desemna o antienzimă sau un inhibitor enzimatic; substanță organică capabilă să blocheze, să întârzie ori să neutralizeze acțiunea catalitică a unui ferment (enzimă). În sens larg, termenul descrie compuși chimici care opresc procesele de descompunere organică sau fermentație microbiană, fiind studiați în trecut pentru conservarea alimentelor și stabilizarea metabolismelor celulare.
• antivitamină — Substanță chimică sau compus organic cu structură moleculară similară unei vitamine, capabil să blocheze, să concureze ori să anuleze complet efectele biologice și metabolice specifice ale acesteia. Antivitaminele acționează cel mai frecvent prin inhibiție competitivă, ocupând situl activ al unei enzime sau împiedicând absorbția intestinală normală, fiind utilizate experimental în laborator ori în terapie (cum este metotrexatul, o antivitamină a acidului folic folosită ca citostatic).
• antizimic — Care oprește, previne, inhibă sau neutralizează procesul de fermentație, acțiunea enzimelor (zymelor) ori multiplicarea microorganismelor fermentative; substanță chimică sau compus biologic utilizat ca antiseptic, conservant industrial ori inhibitor enzimatic specific pentru a preveni degradarea organică sau alterarea produselor alimentare și farmaceutice.
• apoferment — Componenta proteică, macromoleculară și termolabilă a unei enzime conjugate, care determină specificitatea de acțiune a acesteia față de un anumit substrat; parte constitutivă a unei holoenzime. Pentru a deveni activă din punct de vedere catalitic, această structură proteică pură necesită cuplarea obligatorie cu o componentă neproteică numită coenzimă sau cofactor.
• apozimază — Componenta proteică termolabilă a unei enzime (numită și apoenzimă), care devine activă din punct de vedere catalitic doar în momentul combinării cu o structură neproteică numită coenzimă sau cofactor. Această unitate structurală macromoleculară determină în mod specific specificitatea de substrat a reacției chimice din organismele vii.
• arginază — Enzimă hidrolitică de o importanță fiziologică crucială, localizată cu precădere în citoplasma hepatocitelor, care catalizează faza finală a ciclului ureei. Acest biocatalizator structural descompune arginina în ornitină și uree, facilitând eliminarea eficientă din organism a amoniacului toxic rezultat din metabolismul proteinelor și prevenind astfel apariția unor grave tulburări neurologice.