#eneida

• Acronte — Nume propriu de origine antică purtat de personaje din mitologia clasică sau din marile epopei ale literaturii universale. Cel mai cunoscut este Acronte (sau Acheron/Acheron), personaj menționat în Eneida lui Virgiliu, reprezentând un războinic troian de o forță fizică deosebită, ucis în luptă de către Mezentis, numele său fiind strâns legat din punct de vedere etimologic de conotațiile întunecate ale râului infernal din mitologia greacă.
• Aeneas — Eneas; erou troian celebru, fiul zeiței Afrodita (Venus) și al muritorului Anchises, personaj central în Iliada lui Homer și protagonistul epopeii Eneida de Virgiliu. După căderea Troiei, el a navigat spre Italia, devenind conform legendei strămoșul mitic al romanilor și fondatorul dinastiei din care se vor trage Romulus și Remus.
• Amchise — Formă adaptată lingvistic în limba română sau variantă ortografică rară pentru numele mitologic Anchise (lat. 'Anchises', gr. 'Ankhises'), tatăl eroului troian Eneas. În mitologia clasică, este un prinț troian iubit de zeița Afrodita, salvat de fiul său din flăcările Troiei și transportat pe umeri în timpul rătăcirilor către Italia, reprezentând un simbol ancestral al pietății filiale și al legăturii cu originile sacre ale Romei.
• Anchise — Personaj legendar din mitologia greacă și romană, rege al dardanilor din Troada, faimos pentru frumusețea sa care a atras-o pe zeița Afrodita (Venus), cu care l-a zămislit pe eroul Eneas. În timpul distrugerii Troiei, fiind bătrân și paralizat, a fost salvat din flăcări de către fiul său, care l-a purtat pe umeri, devenind un simbol universal al pietății filiale în opera 'Eneida' de Virgiliu.
• anchises — Variantă ortografică și formă adaptată direct din limba latină pentru numele propriu Anchise, prințul dardan din Troada care a fost tatăl eroului troian Eneas. Reprezintă o grafie des întâlnită în edițiile critice și traducerile academice ale epopeii 'Eneida' de Virgiliu.
• anchisiades — Formă de patronimic de origine greacă utilizată în literatura clasică (în special de către poetul Virgiliu în 'Eneida') însemnând 'fiul lui Anchise'. Acest apelativ solemn este folosit exclusiv pentru a-l desemna pe eroul troian Eneas, subliniind legătura sa profundă cu tatăl său și noblețea descendenței sale divine.
• anchisiadul — Formă românizată și articulată a patronimicului latin 'Anchisiades', însemnând în mod literal 'fiul lui Anchise'. Acest apelativ poetic și solemn este utilizat exclusiv în traducerile clasice ale epopeii 'Eneida' de Virgiliu pentru a-l desemna pe eroul troian Eneas, subliniind pietatea filială și descendența sa nobilă.
• Animus meminisse horret — Locuțiune latină celebră extrasă din epopeea 'Eneida' de Virgiliu, tradusă literal prin 'Sufletul se înfioară când își amintește'. Această maximă clasică este utilizată cultural și literar pentru a exprima o stare profundă de teroare, durere sfâșietoare sau repulsie psihologică resimțită de o persoană în momentul în care este nevoită să își revoce în memorie un eveniment traumatic, o tragedie sau o suferință extremă din trecut.
• anius — Rege legendar al insulei Delos și preot al lui Apollo în mitologia greacă, fiu al lui Apollo și al Rhoeo. Este recunoscut în textele antice, inclusiv în 'Eneida' lui Virgiliu, ca fiind cel care l-a primit cu ospitalitate pe Eneas în timpul călătoriei sale spre Italia și tatăl celor trei Oenotrope, fecioare binecuvântate de Dionysos cu darul de a transforma tot ce atingeau în grâu, vin și ulei.
• Ascanius — Denumirea în limba latină și forma academică internațională pentru fiul lui Eneas, utilizată riguros în studiile de filologie clasică, istorie antică și istoriografie literară (în special în analiza Eneidei lui Virgiliu). Acest personaj reprezintă un element structural cheie în propaganda politică a epocii augustane, justificând legitimitatea divină a dinastiei iulio-claudiene prin conexiunea directă cu zeița Venus.
• audaces fortuna juvat — Celebru dicton latin extras din opera poetului Virgiliu ('Eneida'), traducându-se literal prin 'norocul îi ajută pe cei îndrăzneți' sau 'soarta îi favorizează pe cei curajoși'; maximă stoică sau comportamentală utilizată pentru a sublinia că succesul, șansa și realizările mărețe aparțin indivizilor care acționează cu determinare, curaj și hotărâre, asumându-și riscuri în fața incertitudinii.
• Auri sacra fames — Celebră expresie extrasă din epopeea 'Eneida' a poetului latin Virgiliu, tradusă literal prin 'blestemata foame de aur'. Reprezintă o critică filosofică și morală profundă la adresa lăcomiei nestăpânite de avuție materială, care îl împinge pe om la trădare, crimă și abandonarea valorilor spirituale fundamentale.
• Avernus — Forma latină clasică a toponimului Avern (Lago d'Averno), ce desemnează lacul vulcanic din craterul de lângă Cuma (Italia), considerat de antici intrarea în Infern; termenul este utilizat în literatura academică, filologia clasică și în traducerile fidele ale operelor lui Virgiliu (Eneida) pentru a evoca tărâmul subpământean al umbrelor și al zeului Hades. Etimologia sa face trimitere la absența păsărilor, din cauza gazelor sulfuroase emanate de activitatea seismică a zonei.