#elina

• aeluro- — Element de compunere lingvistică (prefixoid) extras din limba greacă ('ailouros'), utilizat pentru a forma neologisme și termeni științifici din domeniul zoologiei, medicinei, psihologiei sau mitologiei, cu semnificația de 'pisică', 'felină' ori privitor la pisici (de exemplu: aelurofobie, aelurofilie).
• amielinic — Care nu posedă o teacă de mielină; fibră nervoasă sau axon lipsit de învelișul structural lipidic izolator protector. Fibrele amielinice (precum fibrele de tip C) se caracterizează printr-o viteză de conducere a influxului nervos mult mai redusă comparativ cu cele mielinizate, având un rol funcțional esențial în transmiterea senzațiilor de durere surdă, a temperaturii și în realizarea conexiunilor sistemului nervos vegetativ.
• Angălina — Variantă onomastică veche, regională sau populară a prenumelui feminin 'Angelina' sau 'Anghelina'. Folosit cu precădere în mediul rural tradițional, în balade populare și documente administrative de epocă, termenul derivă semantic din ideea de puritate, fiind asociat etimologic cu diminutivarea cuvântului 'înger' sau 'angelină' (plantă aromatică cu proprietăți binefăcătoare).
• angelină — Denumire populară regională folosită pentru angelică, o plantă erbacee din familia umbeliferelor cunoscută pentru proprietățile sale puternic aromate și medicinale. În tradiția fitoterapeutică românească, termenul face referire la variantele spontane sau cultivate ale plantei, ale căror rădăcini și rizomi sunt colectate toamna pentru a fi folosite în prepararea de remedii digestive, tonice și antispastice.
• angelină-sălbatică — Denumire populară compusă ce desemnează specia de angelică de pădure (Angelica silvestris), o plantă erbacee perenă, robustă, nativă în zonele de luncă și lizieră din România. Se diferențiază de varianta de cultură prin talia adesea mai zveltă, tulpina pronunțat purpurie și umbelele florale mai plate, fiind utilizată în medicina populară ca un substituent cu acțiune terapeutică mai temperată pentru afecțiunile respiratorii și digestive.
• anghelină — Variantă populară regională sau arhaică pentru 'angelică' (Angelica archangelica) ori 'angelină', desemnând o plantă erbacee robustă din familia umbeliferelor, apreciată istoric în satele românești pentru proprietățile sale medicinale și aromatice deosebite. Rădăcinile și tulpinile sale cărnoase sunt utilizate în fitoterapia tradițională ca tonic digestiv, stomahic și antispastic, fiind recunoscută în popor și sub denumirea metaforică de iarba îngerilor.
• aorist — Timp verbal trecut, propriu limbilor elină, sanscrită, slavă veche, dar și unor limbi moderne precum bulgara, sâbba sau dialecte ale limbii române (folosit popular ca perfect simplu). Exprimă o acțiune complet încheiată în trecut, considerată în mod global, fără a se preciza durata, desfășurarea sau legătura ei cu momentul prezent.
• aoroi — Termen mitologic preluat din elina veche (aoroi) care desemnează o categorie specială de suflete ale celor morți prematur sau înainte de vreme (literalmente 'cei fără de timp'). În credințele antice, se considera că aceste spirite rătăceau neliniștite între lumi, fiind incapabile să își găsească odihna veșnică în Hades deoarece nu își consumaseră ciclul firesc al vieții pământești.
• apiifolia — Epitet specific latin utilizat în taxonomia botanică pentru a desemna specii de plante ale căror frunze seamănă izbitor cu cele ale țelinei sau ale plantelor din genul Apium (de exemplu, Ranunculus apiifolius sau specia de ferigă). Acest descriptor morfologic latinizat servește la clasificarea precisă a florei pe baza structurii frunzișului.
• apio — Denumire comercială și gastronomică utilizată în mod curent (preluată din limbile spaniolă sau italiană) pentru țelina de pețiol sau țelina pentru pețioli și frunze (Apium graveolens var. dulce). Se caracterizează prin tulpini lungi, cărnoase, crocante și aromate, folosite pe scară largă în stare proaspătă în salate, supe, sucuri detoxifiante sau preparate culinare mediteraneene.
• apium — Gen de plante erbacee din familia Apiaceae (Umbelliferae), răspândite la nivel mondial, a cărui specie cea mai cunoscută și cultivată pe scară largă pentru calitățile sale aromatice și nutriționale este Apium graveolens (țelina comună, inclusiv varietățile pentru rădăcină, frunze și pețiol/apio).
• axon — Prelungire unică, lungă și filiformă a unui neuron, care are rolul structural și fiziologic fundamental de a conduce influxul nervos (potențialul de acțiune) eferent, de la corpul celular (soma) către alte celule nervoase, musculare sau glandulare. Această componentă celulară este delimitată de axolemă, conține axoplasmă și este adesea protejată de o teacă izolatoare de mielină, facilitând o transmitere ultrarapidă, precisă și delicată a semnalelor bioelectrice în interiorul sistemului nervos.