#ecuatie

• algebraic — Care aparține algebrei, privitor la algebră; care se bazează pe principiile, regulile sau operațiile specifice algebrei. În matematică, termenul caracterizează structuri, ecuații, numere sau varietăți exprimate prin polinoame și operații aritmetice finite, fiind utilizat în opoziție cu elementele transcendente pentru a defini sisteme deductive riguroase în spațiile vectoriale și topologice.
• algebricește — Din punct de vedere algebric; prin metode, reguli sau operații specifice algebrei. În rezolvarea problemelor de matematică, advebul descrie acțiunea de determinare a unei soluții folosind ecuații, polinoame, matrice sau calcul simbolic structural, în opoziție directă cu rezolvarea geometrică, grafică sau pur aritmetică.
• algebriza — A transpune o problemă, un enunț, o structură geometrică sau o teorie științifică în limbaj algebraic; a exprima prin intermediul ecuațiilor, polinoamelor și al simbolurilor abstracte specifice algebrei. În epistemologia matematică, termenul descrie procesul de formalizare structurală care permite rezolvarea unor probleme descriptive concrete prin intermediul calculului simbolic deductiv riguros.
• astroidă — Curbă plană remarcabilă cu patru vârfuri ascuțite, asemănătoare unei stele cu patru colțuri, generată de traiectoria unui punct fix situat pe marginea unui cerc care se rostogolește fără să alunece în interiorul unui alt cerc fix cu o rază de patru ori mai mare (hipocicloidă particulară). Din punct de vedere algebric, ecuația sa carteziană implicită este x^(2/3) + y^(2/3) = a^(2/3), fiind intens studiată în geometria analitică datorită proprietăților sale remarcabile legate de înfășurătoarea unui segment de lungime constantă.