#drenaj

• abces — O colecție localizată de puroi, bine delimitată de o membrană piogenă neoformată, apărută ca urmare a distrucției tisulare și necrozei de lichefiere provocate de o infecție acută, cel mai frecvent de natură bacteriană (stafilococi, streptococi). Clinic se manifestă prin semnele curente ale inflamației: durere pulsatilă, tumefacție, căldură locală, roșeață și fluctuență.
• adenoflegmon — Inflamație supurativă acută și difuză a unui ganglion limfatic și a țesutului conjunctiv perifocal, caracterizată prin distrugerea structurii histologice locale și tendința rapidă de extindere în spațiile anatomice vecine. Această entitate clinică reprezintă o urgență medicală ce se manifestă prin tumefacție dură, edem masiv, febră înaltă și fluctuență locală, necesitând adesea incizie chirurgicală și drenaj.
• alpinariu — Grădină botanică decorativă de dimensiuni variabile, sector special amenajat într-un parc sau amenajare peisagistică structurală realizată din blocuri de piatră, stânci și pământ, destinată cultivării și prezentării colecțiilor de plante alpine, subalpine și montane pitice în condiții similare habitatelor lor naturale.
• alsăui — Termen regional și arhaic întâlnit în anumite graiuri din Transilvania, semnificând acțiunea de a coborî, a așeza într-un loc mai jos sau a adânci (un șanț, o albie sau o groapă); derivat funcțional de la substantivul 'alsău'. În sens extins structural, poate însemna și a canaliza sau a drena apa de pe un teren inundabil prin intermediul unor albii secundare.
• alveolotomie — Intervenție chirurgicală stomatologică ce constă în incizarea, deschiderea sau secționarea peretelui osos al unei alveole dentare. Această procedură structurală este executată pentru a facilita extracția unei rădăcini dentare fracturate sau incluse, pentru a permite drenajul unui abces intraosos ori pentru a obține acces direct la un focar de infecție apicală.
• antrocelulotomie — Intervenție chirurgicală complexă ce constă în deschiderea operatorie și curățarea minuțioasă a antrului mastoidian și a celulelor mastoidiene învecinate inflamate. Această procedură de urgență este indicată în cazurile severe de mastoidită acută supurată, cu scopul de a asigura drenajul eficient al colecțiilor purulente și de a preveni extinderea infecției bacteriene către structurile meningiene sau intracraniene.
• antrostomie — Intervenție chirurgicală care constă în deschiderea unei breșe permanente sau temporare într-o cavitate naturală a corpului, în special în sinusul maxilar (antrul Highmore), prin peretele nazal, cu scopul de a asigura un drenaj continuu și o ventilație eficientă a secrețiilor patologice.
• artrostomie — Intervenție chirurgicală constând în crearea unei deschideri temporare sau permanente în capsula unei articulații mobile, cu scopul de a permite drenajul continuu al secrețiilor patologice sau introducerea directă a unor soluții terapeutice. Această procedură este aplicată de regulă în cazurile severe de artrită septică sau piartroză, unde acumularea de puroi necesită o evacuare constantă pentru a preveni distrugerea cartilajului.
• asanare — Acțiunea de a asana și rezultatul ei; ansamblu de lucrări tehnice, hidrologice sau sanitare prin care se elimină excesul de umiditate, apele stagnante ori sursele de poluare dintr-o regiune (mlaștini, lacuri poluate) pentru a o face salubră și aptă pentru agricultură sau construcții. În sens medical sau social, reprezintă curățarea, dezinfectarea sau îmbunătățirea profundă a condițiilor igienice ori morale dintr-un anumit mediu.
• asanatoare — Forma de plural a substantivului asanator, folosită pentru a desemna ansambluri de utilaje, substanțe, tehnologii sau măsuri complexe destinate eliminării surselor de poluare, drenării terenurilor mlăștinoase sau purificării unor medii biologice. În sens general, se referă la totalitatea elementelor care contribuie activ la îmbunătățirea condițiilor igienice și sanitare dintr-o regiune sau comunitate.
• aseca — A face să dispară apa dintr-un râu, lac, mlaștină sau teren inundat prin lucrări de îmbunătățiri funciare ori prin evaporare naturală; a seca complet. Ca verb reflexiv sau intranzitiv, descrie procesul prin care o sursă hidrologică își pierde complet debitul de apă din cauza secetei sau a drenajului structural.
• asecare — Formă regională sau arhaică alternativă pentru procesul de secare sau asanare; acțiunea de a îndepărta apa dintr-un sol, dintr-o baltă sau dintr-un bazin hidrografic și rezultatul ei. Acest fenomen structural se referă la dispariția completă a umidității sau a lichidului dintr-un mediu dat, fie pe cale naturală prin evaporare, fie prin lucrări tehnice de desecare.
• autosifon — Mecanism sau dispozitiv hidraulic conceput pentru a amorsa, a declanșa sau a menține în mod automat un efect de sifonare (scurgere a unui lichid printr-un tub curbat dintr-un recipient situat mai sus într-unul mai jos), fără a necesita o acțiune manuală de aspirare sau pompare externă. Acest sistem structural funcționează de obicei pe baza variațiilor de nivel ale fluidului, fiind utilizat în ingineria sanitară, instalațiile de drenaj sau în managementul acvariilor.