#dictator

• anticeaușism — Atitudine politică, mișcare ideologică sau curent de opoziție manifestat în România și în exil împotriva dictaturii, cultului personalității și politicilor economice și sociale ale lui Nicolae Ceaușescu. Acest fenomen istoric a reunit dizidenți intelectuali, proteste muncitorești clandestine și critici internaționale, culminând cu Revoluția Română din Decembrie 1989.
• antidemocrație — Stare, sistem de organizare, regim politic sau climat social care reprezintă opusul democrației; absență totală a libertăților democratice, a drepturilor omului și a pluralismului politic. În sens conceptual, termenul descrie o realitate structurală guvernată de dictatură, cenzură, represiune și control absolut din partea unei singure autorități non-alese.
• antonescian — Care aparține, se referă sau este specific dictaturii militare, ideologiei ori perioadei în care România a fost condusă de mareșalul Ion Antonescu (1940–1944). În sens istoriografic și politic, termenul descrie elemente structurale administrative, decizii de război, măsuri legislative sau realități sociale din timpul regimului antonescian, caracterizat prin autoritarism, cenzură strictă și alinierea geopolitică cu Puterile Axei.
• atotputere — Putere absolută, nelimitată și universală; capacitatea supremă de a înfăptui orice, fără nicio restricție fizică, juridică sau morală; omnipotență. În dogmatica teologică, constituie un atribut exclusiv divin; în filozofia politică sau analizele autoritare, termenul descrie concentrarea totală a controlului statal în mâinile unui singur lider sau regim, dincolo de limitele legilor constituționale.
• autocrat — Conducător absolut sau monarh care deține o putere nelimitată, guvernanță dictatorială și autoritate supremă într-un stat, exercitându-și prerogativele fără control constituțional ori opoziție legală. Ca adjectiv, descrie un comportament, o persoană sau un stil de management autoritar, tiranic și opresiv, caracterizat prin impunerea deciziilor proprii fără consultarea membrilor grupului ori a cetățenilor.
• autocratic — Care aparține autocrației sau autocratului, privitor la acest sistem de guvernare ori stil de conducere; caracterizat prin concentrarea totală a puterii și a autorității în mâinile unei singure persoane, deciziile fiind impuse în mod discreționar, fără consultare și fără acceptarea opoziției. În management, descrie un comportament directiv și restrictiv care limitează autonomia subordonaților.
• autocraticește — În mod autocratic, autoritar, despotic sau dictatorial; cu o atitudine specifică unui autocrat care impune decizii unilaterale și absolute, fără a tolera obiecții, consultări sau forme de opoziție democratică. Descrie modul în care o persoană exercită puterea, conduce o instituție ori se comportă într-o relație ierarhică.
• autocrație — Sistem de guvernare în care întreaga putere politică, legislativă și executivă este deținută în mod nelimitat de o singură persoană (autocrat), ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei constrângeri juridice externe sau mecanismelor de control popular. Caracterizează regimurile dictatoreale, despotice ori absolutiste care suprimă pluralismul și libertățile cetățenești.
• autocratism — Sistem de guvernare sau doctrină politică bazată pe exercitarea puterii absolute de către un singur lider; atitudine, mentalitate ori practică managerială caracterizată prin autoritarism excesiv, centralizare totală a deciziilor și respingerea structurală a principiilor democratice sau participative. Reprezintă fundamentul ideologic al autocrației.
• autoritar — Care își impune voința în mod absolut, fără a accepta replici, discuții sau opoziție; care se bazează pe o autoritate strictă, adesea tiranică ori dictatorială. În politică, descrie un regim sau o guvernare care concentrează puterea în mâna unui lider sau a unui grup restrâns, limitând sever libertățile politice și pluralismul, în timp ce în psihologie definește un stil parental sau de conducere rigid, bazat pe control și supunere necondiționată.
• autoritarism — Ideologie, doctrină sau sistem politic bazat pe exercitarea exclusivă și necontrolată a puterii de către o singură autoritate centrală, cu restrângerea drastică a drepturilor cetățenești, a libertății presei și a pluralismului democratic. Spre deosebire de totalitarism, autoritarismul nu urmărește neapărat controlul total al vieții private a cetățenilor, ci se concentrează pe menținerea monopolului politic și pe suprimarea oricărei opoziții reale.
• autoritarist — Persoană care susține, promovează sau aplică autoritarismul ca metodă de guvernare ori de conducere; adept al unui sistem politic dictatorial sau al unor metode coercitive de impunere a puterii. Ca adjectiv, descrie un comportament, o atitudine sau o doctrină specifică adepților controlului strict, caracterizată prin respingerea dialogului egalitar și cererea de supunere necondiționată.