#dementa
- abalienare — Acțiunea de a abaliena și rezultatul ei; stare de alienare mintală, rătăcire a minții sau pierdere a facultăților psihice cognitive. În terminologia medicală latină și în primele manuale de neurologie, 'abalienatio mentis' desemna o prăbușire globală a funcțiilor intelectuale, utilizată ca predecesor conceptual pentru termenii moderni de demență, psihoză sau disociere psihică gravă.
- abdica — În context medico-legal și psihopatologic, termenul descrie actul voluntar sau forțat prin care o persoană renunță la prerogative, drepturi sau funcții din cauza unei incapacități psihice, a unei alienări mentale sau a degradării cognitive severe (precum demența senilă). De asemenea, în psihologia clasică, verbul definește renunțarea patologică a eului la exercitarea controlului conștient asupra impulsurilor, pulsiunilor sau voinței (abdicarea voinței sau abulia).
- acromanie — Formă severă și cronică de psihoză sau manie caracterizată prin delir incurabil, agitație motorie extremă și agresivitate persistentă, ce duce treptat la degradarea structurală a personalității și demență. În contextul psihiatriei clasice (în special din secolul al XIX-lea), termenul descria stadiul terminal al unei boli mentale maniacale nerezolvate, considerată incurabilă în absența tratamentelor moderne.
- Alzheimer — Numele unei boli neurodegenerative progresive și ireversibile, reprezentând cea mai frecventă cauză de demență la persoanele în vârstă, caracterizată clinic prin pierderea memoriei, declin cognitiv accentuat și modificări de comportament; eponim medical numit structural în onoarea psihiatrului și neuropatologului german Alois Alzheimer. Această afecțiune este marcată patologic prin acumularea de plăci de beta-amiloid și ghemuri neurofibrilare în țesutul cerebral, ducând la distrugerea neuronilor și atrofie corticală.