#definitie ast

• ast — Termen rar, arhaic și regional întâlnit în unele graiuri populare transilvănene sau bănățene pentru a denumi o ramură rigidă, un vrej uscat sau o tulpină lemnoasă subțire; de asemenea, poate fi o variantă trunchiată utilizată în microtoponime rurale sau poezii vechi. În contextul bazelor de date, funcționează ca o intrare lexicală unică și fixă.
• asta — Formă populară, familiară și curentă pentru 'aceasta'; indică o persoană, un obiect, o stare sau o idee de genul feminin aflată în apropierea vorbitorului (în spațiu ori timp) sau menționată anterior în discurs; ca adjectiv pronominal demonstrativ, se așază de regulă după substantivul determinat, acordându-se cu acesta în gen, număr și caz.
• astă-primăvară — În primăvara care a trecut, în primăvara anului curent (dacă ne aflăm în vară, toamnă sau iarnă) sau în cea mai apropiată primăvară din trecut; marker temporal folosit în limbajul curent și literar pentru a plasa un eveniment în sezonul vernal precedent.
• astaci — Termen regional rar utilizat în graiurile transilvănene sau moldovenești pentru a desemna un lăstar tânăr, un altoi proaspăt, o ramură flexibilă sau un vrej fraged de plantă cultivată; adesea asociat în limbajul agrar tradițional cu vița-de-vie ori pomii fructiferi în faza de înmugurire sau legare.
• astar — Material textil subțire (din mătase, satin, bumbac sau fibre sintetice) care se coase pe partea interioară a unei piese de îmbrăcăminte (palton, sacou, fustă) pentru a-i masca cusăturile, a-i proteja țesătura de bază și a-i asigura o așezare elegantă pe corp; în sens industrial sau tehnic extins, reprezintă un prim strat de vopsea, grund sau tencuială aplicat pe o suprafață brută ca bază stabilă înainte de finisarea finală.