#daimon

• alala — Personificarea mitologică greacă a strigătului de luptă, considerată structural o divinitate minoră (daimon), fiică a lui Polemos (războiul) și însoțitoare constantă a zeului Ares pe câmpul de bătălie; prin extensie arhaică și culturologică, termenul desemnează însuși strigătul onomatopeic puternic, ritmic și terifiant rostit în cor de soldații eleni antici (atenieni sau spartani) în momentul șarjei, menit să satureze fonic spațiul și să provoace panică psihologică în rândurile armatei inamice.