#cratima

• agro-biologie — Ramură interdisciplinară a științelor biologice și agricole care studiază legitățile biologice ce guvernează creșterea, dezvoltarea și adaptarea plantelor de cultură și a animalelor domestice în ecosisteme antropizate. Deși termenul adaptat simplu există, varianta compusă structural prin cratimă 'agro-biologie' este utilizată frecvent în codurile de cercetare academică, titlurile unor institute și planurile de învățământ, nefiind listată separat în corpul principal dexonline.
• alaltăieri-noapte — În noaptea dinaintea nopții trecute; perioada nocturnă care a urmat după ziua de alaltăieri sau care a precedat ziua de ieri. Această structură lexicală compusă delimitează cu precizie o unitate de timp nocturnă pe axa temporală a trecutului recent, fiind indispensabilă în relatările detaliate ale unor fapte sau evenimente care au necesitat monitorizare pe timp de noapte.
• alb-albaștri — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-albastru; descrie mai multe obiecte ori ființe de gen masculin care au o cromatică bazată pe combinația de alb și albastru. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct pe sportivii, jucătorii sau suporterii înfocați ai unei echipe care poartă aceste culori tradiționale.
• alb-albastru — Care îmbină, asociază sau alternează culorile alb și albastru; care prezintă dungi, carouri sau modele geometrice formate din aceste două nuanțe. În context social și sportiv, termenul descrie culorile oficiale de identificare ale unor cluburi de fotbal tradiționale, asociații sportive sau comunități administrative umane.
• alb-argintiu — Care îmbină sau asociază culoarea albă cu reflexe metalice strălucitoare specifice argintului; de un alb luminos, sclipitor sau uşor cenuşiu-metalizat. Termenul este utilizat frecvent în descrierile peisajelor de iarnă, ale blănurilor unor animale, ale elementelor astronomice sau în designul industrial modern pentru a evoca o eleganță curată și tehnologică.
• alb-negru — Care combină, alternează sau utilizează exclusiv culorile alb și negru; lipsit de nuanțe cromatice intermediare, cu excepția tonurilor de gri. În artele vizuale, cinematografie și fotografie, termenul descrie tehnica tradițională sau stilul estetic de redare a imaginilor fără culori, punând accent pe contraste, umbre și lumini. Ca adverb, exprimă modul de vizualizare ori de percepere radicală (în mod dual) a unei situații.
• alb-roșii — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-roșu; descrie mai multe elemente sau ființe de gen masculin care asociază, combină ori alternează culorile alb și roșu. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează în mod direct în presa cotidiană pe jucătorii, sportivii sau suporterii fideli ai unui club sportiv ale cărui culori oficiale sunt albul și roșul.
• alb-violeți — Formă de masculin plural pentru adjectivul compus alb-violet; descrie mai multe elemente, obiecte sau ființe de gen masculin care asociază, combină ori alternează culorile alb și violet. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), termenul îi desemnează direct în presa sportivă pe jucătorii, atleții sau suporterii fideli ai unui club ale cărui culori oficiale tradiționale sunt albul și violetul (precum Poli Timișoara sau FC Argeș).
• albastru-azuriu — Care este de o culoare albastră cu nuanțe deschise și luminoase, asemănătoare cu cea a cerului senin de vară sau a apelor marine tropicale; azuriu intens. Termenul este utilizat frecvent în descrierile peisajelor naturale, în artele vizuale sau în industria textilă pentru a evoca o atmosferă de seninătate, claritate și puritate structurală.
• alt-ceva — Formă ortografică alternativă sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru pronumele nehotărât compus altceva; indică un obiect, o idee, o realitate sau o situație complet diferită, distinctă ori suplimentară față de cea menționată sau cunoscută anterior. În limba română modernă standardizată, cuvântul se scrie într-un singur cuvânt, fără cratimă.
• alt-cum — Formă ortografică alternativă, regională sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru adverbul nehotărât altcum sau altcumva; semnifică 'în alt mod', 'altfel', 'într-o altă manieră' sau 'în caz contrar'. Utilizat istoric ca element de legătură sau conector structural în fraze pentru a indica o opțiune alternativă ori o condiție restrictivă; în limba modernă standard este înlocuit de formele 'altcumva' sau 'altfel'.
• alt-cumva — Formă ortografică alternativă sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru adverbul nehotărât altcumva; semnifică 'în alt mod', 'altfel' sau 'într-o altă manieră'. În limba română modernă standardizată, cuvântul se scrie unitar, într-un singur cuvânt, fără cratimă.
• alt-fel — Formă ortografică alternativă sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru adverbul și conectorul altfel; semnifică 'în alt mod', 'într-un alt chip' sau, cu rol de conjuncție, 'în caz contrar' ori 'altminteri'. În limba română modernă standardizată, cuvântul se scrie într-un singur cuvânt, fără cratimă.
• alt-undeva — Formă ortografică alternativă sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru adverbul de loc altundeva; indică un spațiu, o locație sau o zonă complet diferită, distinctă ori suplimentară față de cea menționată sau cunoscută anterior. În limba română modernă standardizată, cuvântul se scrie unitar, într-un singur cuvânt, fără cratimă [1].
• altă-aia — Formă ortografică alternativă, regională sau învechită, scrisă cu cratimă, pentru expresia pronominală nehotărâtă sau demonstrativă altăaia; indică o altă persoană, un alt obiect, o altă idee sau o situație feminină complet diferită și distinctă față de cea menționată sau cunoscută anterior. În limba română modernă standardizată, cuvintele se scriu separat ('altă aia') sau se topesc în variante consolidate, cratima fiind eliminată din normele academice actuale.
• Ana-Maria — Variantă ortografică legată prin cratimă a prenumelui feminin compus Ana Maria. Structura combină două nume ebraice fundamentale: Ana (Hannah - grație, îndurare) și Maria (Miryam - cea iubită, doamnă), având o profundă încărcătură simbolică creștină și fiind larg utilizată în spațiul lingvistic românesc datorită ritmicității și eufoniei sale.
• așa-numit — Care poartă o anumită denumire, cunoscut sub un anumit nume; termen utilizat frecvent pentru a introduce o denumire convențională, populară sau tehnică a unui obiect ori fenomen. În sens restrictiv sau ironic, indică o rezervă, o neîncredere ori o contestare a calității, legitimității sau corectitudinii numelui atribuite unei persoane, instituții sau situații.
• așa-zis — Care se pretinde a fi ceea ce nu este în realitate; fals, neadevărat, ipocrit sau simulat. Este utilizat aproape exclusiv cu o puternică nuanță peiorativă, ironică sau critică, având scopul de a discredita valoarea, autoritatea ori autenticitatea unui titlu, calități sau statut pretins de o persoană sau un obiect.
• astă-iarnă — Adverb de timp care indică în mod concret iarna care a trecut cea mai recentă față de momentul vorbirii; structură lexicală temporală utilizată pentru a plasa o acțiune sau o amintire în cadrul sezonului rece precedent.
• astă-noapte — În noaptea care tocmai a trecut, în noaptea dinaintea zilei curente; indicator temporal utilizat pe scară largă în limba română vorbită și scrisă pentru a plasa o acțiune sau un eveniment în intervalul nocturn cel mai apropiat din trecut.