#constructiv
- adipopexie — Intervenție chirurgicală sau proces fiziopatologic de fixare ori ancorare structurală a țesutului adipos (grăsimii) într-o anumită poziție anatomică. În sens chirurgical, reprezintă o tehnică de nișă utilizată în procedurile reconstructive sau estetice pentru a stabiliza lambourile grase și a preveni ptoza (lăsarea) țesuturilor moi subcutanate.
- aglosostomie — Intervenție chirurgicală complexă și reconstructivă constând în crearea unei deschideri sau a unei stome artificiale în cavitatea bucală ori în zona cervicală anterioară, realizată ca măsură terapeutică extremă în cazurile de aglosie congenitală severă sau după o glosectomie totală cauzată de tumori maligne, cu scopul de a asigura o cale structurală alternativă pentru nutriție, drenaj ori respirație.
- aloplastică — Procedură chirurgicală reconstructivă sau estetică ce utilizează materiale inerte artificiale, sintetice sau anorganice (cum ar fi siliconul, titanul, teflonul sau diverse polimeri biocompatibili) pentru a reface, înlocui sau mări o structură anatomică ori un țesut distrus. Ca adjectiv, descrie orice grefă, implant sau material utilizat în chirurgie care nu provine dintr-un organism viu.
- anabolism — Fază fundamentală a metabolismului, caracterizată prin totalitatea proceselor biochimice de asimilare și biosinteză prin care organismul transformă substanțele nutritive simple, provenite din mediu, în compuși macromoleculari complecși (proteine, acizi nucleici, glicogen și țesuturi). Acest fenomen structural celular necesită un consum direct de energie chimică, furnizată de descompunerea moleculelor de ATP.
- anaplastie — Termen chirurgical sinonim cu chirurgia plastică sau reconstructivă; ramură medicală și ansamblu de tehnici operatorii destinate refacerii, restaurării sau corectării formei, structurii și funcției unor părți ale corpului uman modificate în urma unor traumatisme, arsuri, malformații congenitale sau rezecții tumorale masive, utilizând grefarea de țesuturi autohtone ori implanturi.
- anchilorinie — Malformație congenitală rară sau afecțiune obstructivă dobândită (în urma unor traume severe, arsuri chimice sau intervenții chirurgicale nazale vicioase), caracterizată prin sudarea, aderența patologică sau ocluzia completă a pereților foselor nazale ori a narilor, determinând blocarea respirației nazale.
- antiliteratură — Curent literar, manifestare artistică sau totalitate a operelor scrise care resping în mod deliberat normele tradiționale, structurile narative convenționale, tehnicile clasice de caracterizare a personajelor și canoanele estetice instituite; mișcare de avangardă (cum este antiromanul sau teatrul absurdului) care folosește textul pentru a deconstrui însăși ideea de literatură instituționalizată. În sens structural, sabotează coerența epică tradițională.
- antimemorii — Operă autobiografică sau curent memorialistic de avangardă care respinge structura cronologică tradițională, caracterul retrospectiv idealizat și fidelitatea factuală strictă în favoarea unei reconstituiri subiective, fragmentare sau eseistice a trecutului; concept literar lansat istoric de André Malraux. În sens structural, textul deconstruiește mitul eului coerent și explorează jocurile memoriei afective.
- antimitologic — Care se opune miturilor, gândirii mitice sau explicațiilor supranaturale tradiționale; orientare teoretică ori metodologică axată pe demitizare, raționalism radical și pe analiza factuală a realității. În sens structural, caracterizează discursurile sau eseurile care urmăresc deconstruirea narațiunilor fantastice sau ideologice transmise istoric într-o cultură pentru a releva adevărul istoric sau științific.
- antinodal — Care aparține sau se referă la un antinod (ventru); situat în regiunea de amplitudine maximă a unei unde staționare, unde interferența constructivă a undelor componente determină deplasarea, oscilația sau variația maximă a unui parametru fizic (presiune, viteză, câmp electric).
- antropoplastie — Intervenție chirurgicală rară sau reconstructivă ce constă în refacerea, modelarea ori grefarea unor țesuturi umane degradate cu scopul de a reda forma, structura și funcționalitatea anatomică normală a corpului omenesc. În sens istoric sau teoretizat, definește procedurile de modelare plastică sau chirurgie reparatorie aplicate strict pe structuri biologice omoloage de natură umană.
- arhitectonic — Care aparține arhitecturii, privitor la regulile constructive, structura sau compoziția artistică a unei clădiri ori monument; structural, tectonic. În filozofie (în special la Immanuel Kant), termenul (ca substantiv feminin: arhitectonica) desemnează arta sau metoda de a construi sisteme științifice coerente, unificând cunoștințele disparate sub o singură idee directoare pentru a forma un ansamblu logic, organizat și armonios.
- autoplast — 1. Organit celular vegetal (cloroplast) capabil de fotosinteză și autoreproducere în mod autonom, conținând propriul său material genetic structural (ADN cloroplastic). 2. Fragment de țesut organic prelevat de la un individ și utilizat ca grefă în cadrul aceleiași ființe (autogrefă), garantând compatibilitatea imunologică absolută și eliminând riscul de respingere tisulară.
- autoplastie — Intervenție chirurgicală de reparare, reconstrucție sau înlocuire a unui țesut ori a unui organ lezat, realizată prin transplantarea unui fragment biologic (grefă cutanată, osoasă, musculară sau vasculară) prelevat dintr-o altă zonă a corpului aceluiași pacient. Acest procedeu structural garantează o compatibilitate imunologică perfectă și elimină riscul de respingere a grefei, fiind utilizat pe scară largă în tratamentul marilor arși și în chirurgia estetică reparatorie.