#conjugarea I

• adecva — A face ca un lucru să corespundă perfect cu altul, a pune în acord, a adapta, a potrivi sau a armoniza elemente distincte pentru a îndeplini un anumit scop ori pentru a se integra într-un context dat. Utilizat frecvent ca verb reflexiv (a se adecva), exprimă acțiunea unui subiect de a-și ajusta comportamentul, structura sau caracteristicile în funcție de cerințele exterioare.
• aduna — A strânge la un loc obiecte, ființe sau bunuri risipite ori răspândite; a colecta, a acumula. În matematică, verbul semnifică a efectua operația de adunare, combinând două sau mai multe numere sau mărimi într-o sumă totală. Folosit reflexiv ('a se aduna'), descrie acțiunea oamenilor de a se întâlni, a se grupa sau a se concentra într-un anumit loc, precum și procesul psihologic de a-și recăpăta calmul, atenția sau concentrarea mentală.
• alerga — 1. A se deplasa rapid pe picioare, prin pași mari, grăbiți sau săriți, alternând fazele de sprijin cu faze de suspensie aeriană. 2. A urmări îndeaproape o persoană sau un animal pentru a-l prinde, a-l goni ori a-l hărțui. 3. În sens figurat, a depune eforturi susținute, a se agita, a umbla mult de la un loc la altul pentru a rezolva o problemă ori a obține un rezultat. 4. A conduce, a antrena sau a struni un cal în curse hipice ori la trap.
• arunca — A proiecta un obiect în spațiu prin imprimarea unei mișcări bruște și a unei forțe musculare; a propulsa la o anumită distanță. Ca verb tranzitiv, înseamnă a îndepărta lucrurile nefolositoare (a lepăda, a desființa) sau a emite semnale ori radiații. În formă reflexivă ('a se arunca'), definește actul de a se lansa de la înălțime, de a se repezi impulsiv spre cineva sau de a începe o acțiune complexă fără ezitare ori pregătire prealabilă.
• așaza — Variantă ortografică neliterară și des întâlnită în scrierea curentă pentru verbul 'a așeza'; acțiunea de a pune un obiect sau o persoană într-un anumit loc, de a rândui elemente structurale sau de a se plasa pe un scaun, pat ori suprafață. Deși utilizată pe scară largă din cauza confuziei fonetice cu alte forme verbale, normele academice actuale impun folosirea exclusivă a rădăcinii în 'e' (așeza) la infinitiv.
• avertisa — Variantă arhaică sau livrescă timpurie a verbului a avertiza, însemnând a aduce ceva la cunoștința cuiva, a pune în gardă, a înștiința oficial sau a atrage atenția asupra unui pericol ori a unei obligații iminente; folosit în textele juridice și administrative de secol XIX sub influența directă a foneticii franceze. În limba română modernă, forma a fost complet înlocuită în uzul general și oficial de varianta standard 'a avertiza'.