#conductor

• acvadag — Suspensie coloidală de grafit purificat în apă sau într-un alt lichid adecvat, utilizată în tehnică drept lubrifiant rezistent la temperaturi înalte ori pentru realizarea unor straturi subțiri conductoare electric; de asemenea, desemnează învelișul protector conductor aplicat pe pereții interiori ai tuburilor catodice. Acest material structural ajută la colectarea electronilor secundari și la ecranarea electrostatică a componentelor de precizie.
• aerocablu — Cablu conductor, electric sau de tracțiune, proiectat și montat special pentru a fi suspendat la înălțime pe stâlpi ori piloni de susținere în spațiul aerian deschis. În ingineria mecanică, se referă la cablurile groase de oțel utilizate pentru susținerea și deplasarea telefericelor, funicularelor sau a aerobuzelor; în telecomunicații, reprezintă conductorii aerieni protejați împotriva intemperiilor.
• anatază — Formă minerală naturală a dioxidului de titan (TiO2), cristalizată în sistemul tetragonal, fiind un polimorf stabil la temperaturi joase alături de rutil și brookit. Se prezintă de obicei sub formă de cristale izolate, adesea octaedrice sau bipiramidale, având nuanțe de la brun-gălbui până la indigo închis și negru, cu un luciu adamantin pronunțat. Acest mineral este intens studiat în ingineria materialelor pentru proprietățile sale avansate de semiconductor, fiind utilizat în celule fotovoltaice și aplicații fotocatalitice.
• antimoniură — Compus chimic binar format prin combinarea antimoniului cu un metal sau cu un element mai electropozitiv, în care stibiul acționează cu starea de oxidare negativă (-3); în sens structural și tehnologic, multe antimoniuri (cum este antimoniura de indiu sau de galiu) posedă proprietăți speciale de semiconductori, fiind utilizate în fabricarea detectorilor de infraroșu și a diodelor laser.
• arsen — Element chimic cu numărul atomic 33 și simbolul As, situat în grupa a XV-a a tabelului periodic, clasificat drept metaloid cu proprietăți intermediare între metale și nemetale. Se prezintă sub mai multe forme alotropice (cel mai stabil fiind cel cenușiu, cu luciu metalic), este un semiconductor utilizat în microelectronică și optoelectronică și, sub formă de compuși, este recunoscut istoric ca un toxic celular extrem de periculos, având utilizări industriale severe.
• arseniură — Compus chimic binar format prin combinarea directă a arsenicului cu un element mai electropozitiv, de regulă un metal ori un semimetal. În tehnologia modernă și în fizica stării solide, aceste structuri cristaline sunt fundamentale, având proprietăți excepționale de semiconductori utilizate pe scară largă în fabricarea diodelor laser, a celulelor fotovoltaice de înaltă eficiență și a circuitelor integrate de mare viteză.
• arsină — Compus chimic anorganic gazos, extrem de toxic și inflamabil, format din arsenic și hidrogen, având formula moleculară AsH3. Acest gaz incolor, cu un miros neplăcut asemănător cu cel de usturoi, este utilizat în industria semiconductorilor pentru doparea siliciului, însă reprezintă un pericol major de otrăvire prin distrugerea masivă a globulelor roșii în caz de inhalare.
• arsine — Clasă de compuși chimici hidrurați ai arsenicului, reprezentând analogii structurali ai aminelor și fosfinelor, obținuți prin înlocuirea atomilor de hidrogen din hidrura de arsenic (arsina gazoasă) cu radicali hidrocarburați organici. Acești compuși sunt extrem de toxici, inflamabili și volatili, fiind studiați intens în chimia organometalică și utilizați istoric ca agenți de luptă chimică sau ca precursori în doparea materialelor semiconductori avansate.
• Ashkenazy — Nume de familie de origine evreiască, faimos la nivel mondial datorită lui Vladimir Ashkenazy, un pianist și dirijor de excepție născut în Rusia și stabilit ulterior în Islanda. Interpretările sale structurale ale operelor lui Rahmaninov, Chopin și Beethoven au stabilit standarde absolute în muzica clasică a secolului XX.