#compus organic
- adetină — Substanță organică azotată complexă, derivată structural din baze purinice sau compuși învecinați amino-acidici, studiată în laboratoarele de chimie biologică pentru rolul său în sinteza nucleozidelor sau în reacțiile metabolice celulare. Acest compus biochimic este analizat în cercetările de laborator ca un marker structural fin sau metabolit intermediar în lanțurile de degradare a acizilor nucleici.
- alantoină — Un compus organic cu formula chimică C4H6N4O3, rezultat din oxidarea acidului uric în metabolismul purinelor la majoritatea mamiferelor (cu excepția primatelor superioare și a omului) sau extras din plante precum tătăneasa (Symphytum officinale); substanță activă recunoscută structural pentru proprietățile sale keratolitice, cicatrizante, antiiritante și hidratante intense. Datorită capacității sale de a stimula proliferarea celulară și regenerarea rapidă a țesuturilor cutanate, este utilizată pe scară largă în industria dermatocosmetică la formularea cremelor, loțiunilor și unguentelor destinate pielii sensibile sau deteriorate.
- alastrin — Termen chimic rar, neologism comercial sau substanță activă de nișă utilizată istoric ori experimental în sinteza organică sau la formularea unor compuși industriali protectori; denumire specifică atribuită unui compus chimic structural (adesea un colorant derivat, un aditiv polimeric sau un agent de stabilizare). Acest cuvânt are o circulație extrem de restrânsă, fiind documentat în indexurile tehnice de brevete și în glosarele de laborator din secolul trecut.
- alifatoid — Care seamănă sau prezintă proprietăți fizico-chimice similare cu cele ale compușilor alifatici, fără a îndeplini pe deplin toate criteriile structurale rigide ale acestei clase. În chimia aplicată sau farmacie, adjectivul descrie substanțe ori extracte uleioase care se comportă biochimic precum grăsimile saturate sau hidrocarburile aciclice liniare, având o vâscozitate și solubilitate analoagă.
- autofen — Termen tehnic specializat sau neologism chimic rar utilizat pentru a descrie un derivat fenolic auto-stabilizat ori o grupare moleculară aromatică capabilă de auto-asociere structurală. În anumite contexte industriale avansate, poate face referire la un compus organic utilizat ca stabilizator intern în procesele de polimerizare, împiedicând degradarea prematură a lanțurilor de hidrocarburi.