#chimioterapie

• adjuvanță — Proprietatea, calitatea sau modalitatea de acțiune a unui factor terapeutic ori a unei substanțe de a ajuta, susține sau intensifica efectul unui tratament principal. În oncologia clinică, termenul descrie strategia administrării de terapii sistemice secundare (chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie) după eliminarea chirurgicală completă a tumorii primare.
• anticancer — Care combate, previne sau distruge celulele tumorale maligne; substanță oncologică, terapie celulară sau medicament citostatic conceput special pentru oprirea proliferării neoplasmelor în organismul uman. În sens clinic modern, termenul acoperă atât moleculele de chimioterapie clasică, cât și protocoalele avansate de imunoterapie sau terapiile țintite molecular.
• anticanceros — Care luptă împotriva neoplasmelor, care previne evoluția tumorilor maligne sau distruge țesuturile canceroase din organism; sinonim cu anticancerigen și anticancer, fiind utilizat pentru a descrie efectul terapeutic al unor medicamente, regimuri chimioterapeutice sau campanii medicale oncologice.
• antileucemic — Care combate, distruge sau oprește proliferarea celulelor canceroase specifice leucemiei; medicament chimioterapic, agent citostatic sau terapie moleculară utilizată în tratamentul afecțiunilor maligne ale sistemului hematopoietic. În sens clinic, acționează structural prin inhibarea diviziunii celulelor blastice anormale din măduva osoasă și restabilirea producției normale de celule sangvine.
• antimetabolit — Substanță chimică naturală sau sintetică a cărei structură moleculară este extrem de asemănătoare cu cea a unui metabolit esențial din organism, capabilă să blocheze, să concureze sau să inhibe utilizarea normală a acestuia în procesele celulare; în sens clinic, este utilizat în chimioterapie (cum sunt metotrexatul sau fluorouracilul) pentru a sabota sinteza ADN-ului în celulele tumorale.
• antimitotic — Care împiedică, blochează sau oprește mitoza (procesul de diviziune celulară indirectă); medicament chimioterapic, agent citostatic (cum sunt alcaloizii din vinca sau taxanii) utilizat în tratamentul tumorilor maligne. În sens clinic, acționează structural prin degradarea sau stabilizarea excesivă a fusului de diviziune mitotic, blocând multiplicarea necontrolată a celulelor canceroase.
• antineoplazic — Care împiedică dezvoltarea, proliferarea sau multiplicarea celulelor tumorale maligne; medicament citostatic, chimioterapic sau agent biologic utilizat în tratamentul cancerului. În sens clinic și molecular, intervine structural în metabolismul celular, blocând replicarea ADN-ului sau degradând fusul mitotic pentru a induce apoptoza celulelor canceroase.
• antitumoral — Care previne, combate, inhibă sau distruge dezvoltarea și proliferarea tumorilor, în special a celor de natură malignă; medicament, chimioterapic sau agent biologic utilizat în terapia cancerului. Acești compuși acționează prin blocarea diviziunii celulare anormale, inducerea apoptozei în celulele canceroase sau stoparea angiogenezei necesare nutriției formațiunii tumorale.