#cățărat

• Acățărat — Care s-a urcat, s-a ridicat sau s-a suspendat cu efort pe o suprafață înaltă ori abruptă; cățărat. Se folosește pentru a descrie o persoană sau un animal aflat la înălțime într-o poziție relativ instabilă, ori o plantă agățătoare care s-a fixat și s-a întins pe un suport vertical. Reprezintă participiul trecut al verbului regional 'acățăra', înlocuit în limba modernă literară de forma 'cățărat'.
• acățărător — Care are capacitatea, structura anatomică sau tendința de a se urca, de a se fixa și de a se întinde pe un suport vertical (perete, pom, stâncă) cu ajutorul cârceilor, al rădăcinilor adventive sau al spinilor; agățător. În context rural, termenul se aplică lăstarilor de viță-de-vie sălbatică sau murelor și, în sens figurat, unui individ oportunist care încearcă să escaladeze ierarhiile sociale prin mijloace dubioase. Reprezintă o variantă arhaică locală înlocuită în standardul modern de 'cățărător'.
• acățătoare — Plantă care se dezvoltă pe verticală prin prinderea de suporturi străine sau pasăre/animal adaptat la escaladarea trunchiurilor de copaci (având degete opozabile sau gheare puternice, cum sunt ciocănitorile); agățătoare. Ca substantiv feminin regional, desemnează și o unealtă rudimentară, un cârlig ori o frânghie prevăzută cu noduri folosită în gospodărie pentru suspendarea sau tragerea obiectelor grele. În limba literară actuală, conceptul este acoperit de formele 'agățătoare' sau 'cățărătoare'.
• acățător — Care are capacitatea, structura anatomică sau tendința de a se urca, de a se fixa și de a se întinde pe un suport vertical (perete, pom, stâncă) cu ajutorul cârceilor, al rădăcinilor adventive sau al spinilor; agățător. În context rural, termenul se aplică lăstarilor de viță-de-vie sălbatică sau murelor și, în sens figurat, unui individ oportunist care încearcă să escaladeze ierarhiile sociale prin mijloace dubioase. Reprezintă o variantă arhaică locală înlocuită în standardul modern de 'cățărător'.
• Actinidia kolomikta — Denumire științifică pentru o specie de plantă agățătoare, lemnoasă și ornamentală din familia Actinidiaceae, nativă în pădurile temperate din Asia de Est și Orientul Îndepărtat. Este recunoscută structural prin variegarea spectaculoasă a frunzișului masculin, ale cărui vârfuri devin alb-crem și apoi roz-purpuriu în perioada înfloririi. Planta produce fructe mici, dulci și comestibile, similare cu bacele de kiwi, având totodată o atracție chimică deosebită pentru feline, similară cu iarba mâței.
• alpinist — Persoană care practică alpinismul sau sportiv instruit special pentru escaladarea masivelor montane înalte și a pereților verticali de stâncă. Ca adjectiv, descrie orice element, echipament sau comportament legat structural de ascensiunile montane de mare altitudine.
• alpinistă — Forma de feminin pentru alpinist; femeie care practică alpinismul sau atletă instruită special pentru escaladarea masivelor montane înalte, a pereților verticali de stâncă și a ghețarilor. Ca adjectiv, descrie un comportament, o trăsătură sau un echipament asociat structural cu femeile care practică ascensiunile de mare altitudine.
• Asparagus verticillatus — Denumire științifică a unei plante erbacee perene din familia Asparagaceae, cunoscută popular sub numele de umbra-iepurelui; este o specie cățărătoare sau agățătoare viguroasă, răspândită spontan în pădurile xerofite, tufișurile și lizierele din sud-estul Europei și vestul Asiei, caracterizată prin cladodii grupate în verticile dense de-a lungul tulpinilor lungi și prin fructe sub formă de bace roșii sferice.