#boli autoimune
- anchilozant — Care provoacă, favorizează sau însoțește o anchiloză; care determină rigidizarea progresivă și imobilizarea definitivă a articulațiilor prin fuziune fibroasă sau osoasă. Este utilizat în mod curent pentru a descrie forme severe de artrită cronică autoimună care afectează scheletul axial.
- aortită — Inflamație acută sau cronică a peretelui aortei, declanșată de infecții bacteriene (cum ar fi sifilisul în formele clasice) ori de procese autoimune sistemice (cum este arterita Takayasu). Această afecțiune deteriorează tunica medie a arterei, slăbindu-i rezistența structurală și favorizând apariția anevrismelor sau a ocluziilor vasculare.
- autoanticorp — Anticorp produs de sistemul imunitar al unui individ care, dintr-o eroare de recunoaștere funcțională, este direcționat patologic împotriva propriilor celule, țesuturi sau constituienți moleculari ai organismului gazdă; factor central în declanșarea, evoluția și diagnosticarea clinică a bolilor autoimune.
- autoantigen — Constituent molecular normal, macromoleculă, proteină sau structură celulară proprie unui organism care, în condițiile unei disfuncții a toleranței imunitare, este recunoscută în mod eronat ca substanță străină (antigen) și devine ținta unui atac declanșat de propriul sistem imun.