#batrana

• atoaică — Termen regional extrem de rar sau arhaism folosit în comunitățile rurale izolate pentru a desemna o femeie bătrână, sfătoasă, uneori asociată în trecut cu practici magice vindecătoare, descântece sau păstrarea tradițiilor nescrise ale locului. În anumite registre folclorice subcarpatice, cuvântul poate fi o derivare expresivă utilizată pentru a descrie o persoană autoritară în neam, care deține un monopol informațional asupra evenimentelor comunitare.
• baba — Termen cu multiple valențe semantice; în sensul cel mai răspândit, desemnează o femeie în vârstă sau bunică, adesea încărcată de conotații folclorice mistic-arhaice (cum ar fi Babele din martie). În sens tehnic sau industrial, reprezintă o piesă masivă de metal sau lemn montată pe puntea unei nave ori pe un chei pentru fixarea parâmelor de acostare, sau un element de susținere la instalațiile de foraj. De asemenea, poate face referire la un preparat culinar tradițional copt în forme speciale.
• babacioacă — Termen argotic și depreciativ utilizat în limbajul urban cotidian pentru a desemna o femeie în vârstă, o bătrână. Cuvântul poartă o conotație puternic peiorativă, ironizând aspectul fizic, comportamentul sau mentalitatea considerată învechită a persoanei vizate. Este construit prin adăugarea unui sufix cu valoare augmentativ-depreciativă, fiind întâlnit frecvent în jargonul stradal sau în discuțiile informale unde se dorește o distanțare ironică sau o nuanțare satirică.
• babae — Formă arhaică, regională sau de vocativ popular utilizată pentru a chema ori a se adresa unei femei în vârstă, unei bunică sau unei moașe tradiționale dintr-o comunitate rurală. Termenul reflectă o nuanță familiar-afectuoasă ori, din contră, una strident-populară, fiind des întâlnit în strigătele rituale, în descântece sau în dialogurile din piesele de teatru folcloric, unde păstrează legăturile fonetice cu formele flexonare vechi din spațiul balcanic.
• babalâcă — Formă feminină argotică și familiară derivată din termenul 'babalâc', utilizată în limbajul urban cotidian pentru a desemna o femeie în vârstă sau o bătrână. Cuvântul poartă o conotație depreciativă, ironică sau satirică, scoțând în evidență trăsături precum cicăleala, bârfa de cartier sau rigiditatea mentală, fiind echivalentul funcțional feminin al termenilor din aceeași sferă de jargon stradal.
• babalucă — Formă feminină regională și familiară corespunzătoare termenului 'babaluc', utilizată pentru a desemna o femeie în vârstă, o bătrână sau o bunică. Poartă o nuanță depreciativ-afectuoasă, scoțând în evidență trăsături legate de vârsta înaintată, cum ar fi vorbăria lungă, hachițele senile sau firea tipicară, fiind întâlnită în special în straturile informale ale graiurilor conservatoare din sudul spațiului românesc.
• babaroasă — Termen regional sau arhaic cu nuanțe depreciative folosit pentru a descrie o femeie în vârstă, o bătrână gârbovă, cicălitoare sau cu un aspect fizic foarte degradat. Ca adjectiv, califică lucruri sau comportamente specifice unei babe într-un mod exagerat, hidos ori superstițios. În anumite contexte lingvistice foarte restrânse, cuvântul poate face referire la o varietate locală de struguri sau la un tip de prăjitură tradițională mare și densă, coaptă în forme speciale de pământ.
• babercă — Termen regional utilizat în unele zone ale țării pentru a desemna o femeie foarte bătrână, adusă de spate sau slăbită; în sens botanic popular, reprezintă denumirea alternativă a unor plante medicinale sau ciuperci sălbatice cu aspect neregulat; de asemenea, poate descrie un obiect vechi, degradat sau o unealtă rudimentară de gospodărie.
• baboantă — Variantă fonetică regională a cuvântului baboanță; termen peiorativ, ironic sau depreciativ folosit în graiurile populare pentru a desemna o femeie foarte bătrână, gârbovită, urâtă sau rea; babușcă, cotoroanță.
• baboșă — Termen regional utilizat în anumite zone ale țării pentru a desemna o femeie în vârstă, având adesea o conotație ușor ironică sau familiară; babă, bătrânică. În sens secundar sau contextual, cuvântul poate face referire la o persoană superstițioasă sau la o femeie din popor care se ocupă cu practici empirice, descântece sau leacuri bătrânești.
• baccelită — Forma de feminin a adjectivului baccelit; femeie sau structură corporală feminină care și-a pierdut fermitatea, prospețimea ori vigoarea naturală, devenind flască, îngrășată sau lăbărțată. Termenul este utilizat în limbajul colocvial cu o nuanță net depreciativă pentru a sublinia efectele negative ale îmbătrânirii premature sau ale neglijării totale a condiției fizice.