#băet

• Badalona — Oraș și municipiu din Spania, situat în comunitatea autonomă Catalonia, în provincia Barcelona. Amplasat pe coasta Mării Mediterane, la gura de vărsare a râului Besòs, face parte din aria metropolitană a Barcelonei și este unul dintre cele mai vechi și mari orașe catalane, fondat de romani sub numele de Baetulo, având un bogat patrimoniu arheologic.
• băet — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru substantivul 'băiat'; copil de sex masculin, tânăr necăsătorit sau fecior. Termenul se păstrează intens în graiurile populare, în lirica tradițională, balade sau basme, reflectând o etapă anterioară de evoluție lingvistică în care diftongul 'ia' era redat simplificat.
• băetan — Băiat mare, bine dezvoltat fizic, aflat la vârsta adolescenței sau a tinereții timpurii; flăcăiandru sau tinerel voinic. Termenul este utilizat în limbajul colocvial și în literatura realistă pentru a descrie un băiat aflat în perioada de tranziție spre maturitate, manifestând adesea energie și o constituție robustă.
• băetană — Fată mare, bine dezvoltată, aflată la vârsta adolescenței sau a primei tinereți; codană voinică sau fetică înaltă. Termenul este o formă feminină rară, utilizată colocvial în anumite zone pentru a scoate în evidență statura robustă ori comportamentul energic al unei tinere în plină creștere.
• băetănaș — Formă diminutivală dublă și extrem de afectuoasă pentru un băiat mic, un copilaș drăgălaș sau un tinerel simpatic; băiețaș. Termenul combină nuanța de creștere sugerată de radicalul augmentativ cu duioșia unui sufix de alint, fiind utilizat frecvent în vorbirea familială, cântecele de leagăn sau în lirica populară pentru a exprima sentimente calde de ocrotire.
• băețandru — Formă regională sau grafie veche pentru substantivul 'băiețandru'; băiat aflat la vârsta adolescenței, flăcăiandru sau tinerel gata de muncă. Cuvântul descrie o persoană de sex masculin în plină dezvoltare fizică și morală, aflată la granița dintre copilărie și maturitate, fiind utilizat frecvent în proza scurtă și schițele rurale de epocă.
• băetănime — Substantiv colectiv rar folosit ce desemnează o mulțime de băieți, un grup mare de flăcăi sau totalitatea adolescenților dintr-o comunitate ori așezare rurală; băiețime. Termenul poartă o nuanță ușor informală sau expresivă, evocând adesea dinamismul, agitația și energia specifică adunărilor de tineri.
• băețaș — Formă diminutivală afectuoasă și regională a substantivului 'băiat'; copil mic de sex masculin sau tinerel simpatic și bine crescut; băiețel. În limbajul sferii rurale sau în poezia populară, cuvântul insuflă o nuanță caldă de ocrotire și atașament profund, fiind des utilizat ca apelativ de alint în sferă familială.
• băețea — Formă diminutivală veche, rară sau regională pentru un băiețel sau un prunc mic de sex masculin; hipocoristic utilizat în trecut în anumite graiuri comunitare pentru a exprima gingășia și fragilitatea unui copil abia născut or aflat la primii pași. Termenul se regăsește în straturi arhaice ale folclorului și în unele zapise de familie de secol XVIII-XIX.
• băețel — Formă regională sau grafie arhaică pentru substantivul 'băiețel'; copil de sex masculin de vârstă mică, pruncuț drăgălaș sau tinerel aflat în primii ani ai copilăriei. Termenul se păstrează în graiurile locale și în unele texte literare de epocă pentru a nuanța sentimentul de inocență, fragilitate și atașament profund în mediul familial.
• băețesc — Formă regională sau grafie arhaică pentru adjectivul 'băiețesc'; care aparține băieților, privitor la băieți sau specific comportamentului, jocurilor și mentalității acestora. Termenul se întâlnește în texte etnografice sau în lirica populară pentru a descrie un port, un obicei sau o atitudine dinamică proprie flăcăilor din comunitate.
• băețește — Formă regională sau variantă grafică arhaică pentru advebiul 'băiețește'; în felul băieților, asemenea unui flăcău sau adecvat comportamentului și mentalității tinerilor necăsătoriți. Termenul se utilizează în graiurile populare pentru a descrie un mod curajos, direct, hotărât sau lipsit de prefăcătorie de a acționa, de a vorbi ori de a se îmbrăca.
• băețică — Formă diminutivală familiară, afectuoasă sau ușor ironică pentru un băiat mic, un băiețel firav ori un tânăr tratat cu îngăduință; băiețică. Termenul se folosește adesea în adresarea directă ca apelativ prietenos ori condescendent, nuanțând intimitatea dintre interlocutori în limbajul colocvial.
• băețoi — Formă augmentativă și regională pentru un băiat mare, înalt, robust și bine dezvoltat fizic; flăcău voinic sau tinerel puternic. Termenul se utilizează adesea în limbajul familial sau colocvial pentru a evidenția cu mândrie ori cu o ușoară ironie constituția viguroasă a unui adolescent aflat în plin puseu de creștere.