#ausu

• aplaus — Formă etimologică veche sau variantă grafică directă pentru substantivul neutru 'aplaos'; reprezintă actul fizic și manifestarea publică de a bate din palme ca semn de stimă, reverență ori aprobare profundă. Această formă structurală reflectă împrumutul direct din limba latină savantă sau din limbile germanice în perioadele de modernizare timpurie a lexicului academic românesc.
• Aplausur — Formă arhaică extrem de rară, hibridă sau trunchiată din punct de vedere morfologic, ce provine din încercările timpurii de pluralizare ale substantivului neutru 'aplaus' ori din transcrieri greșite ale formei germane 'Applaus' în documentele administrative din Transilvania sau Bucovina secolului al XIX-lea. Acest termen reprezintă o curiozitate lingvistică structurală, nefiind inclus în lexicul reglementat al limbii române moderne.
• ausu — Termen de specialitate ce desemnează un recipient tradițional sau o cană ritualică din lut, specifică unor culturi preistorice, utilizată pentru libații sau păstrarea substanțelor volatile. În sens larg, cuvântul poate apărea și ca variantă regională rară sau arhaică pentru anumite unelte de colectare ori vase de măsură folosite în comunitățile rurale izolate.
• aușuc — Formă diminutivală arhaică și regională derivată din termenul 'auș', folosită pentru a desemna un bătrânel simpatic, un moșneag sfătos sau, în sens ornitologic popular, un aușel (pasăre de talie foarte mică). În credințele mitologice românești, termenul face trimitere la o prezență familială protectoare, un spirit ancestral al bunicilor sau străbunicilor evocat cu afecțiune în comunitățile rurale.