#auspiciu

• auspiciu — În Roma Antică, semn prevestitor obținut prin observarea zborului sau cântecului păsărilor, a comportamentului animalelor ori a fenomenelor cerești, interpretat de auguri pentru a afla voința zeilor. În sens modern și figurat, termenul se folosește la plural pentru a desemna circumstanțele, semnele inițiale, sprijinul, patronajul sau condițiile de bun augur sub care debutează ori se desfășoară o acțiune, un eveniment sau o manifestare culturală.
• auspițiu — Variantă grafică și fonetică veche sau livrescă a substantivului 'auspiciu', întâlnită în unele traduceri din secolul al XIX-lea sau în dicționarele istorice din perioada de tranziție a alfabetului. Termenul păstrează aceeași încărcătură semantică, făcând referire fie la semnele prevestitoare din tradiția religioasă romană, fie la circumstanțele, patronajul ori auspiciile sub care se organizează o activitate.