#auit
- auit — Care scoate un sunet monoton, prelungit și estompat; vuiet. Ca substantiv neutru, reprezintă zgomotul continuu și confuz caracteristic vântului, valurilor ori unei adunări mari de oameni, perceput ca un fundal sonor nedefinit. De asemenea, funcționează ca participiu trecut al verbului 'aui'.
- auitor — Care produce un sunet prelungit, monoton, vâjâitor sau vuitor; care are proprietatea de a aui. Ca substantiv, face referire la un element, agent sau fenomen natural (cum ar fi vântul ori un curent subteran) care generează un fundal acustic confuz și estompat în spațiile largi.
- auitură — Zgomot mare, violent, prelungit și confuz; vuiet puternic, bubuitură reverberată sau vâjâit asurzitor produs de un fenomen al naturii (trăsnet, avalanșă, furtună) ori de prăbușirea unui obiect masiv. În registrul graiurilor populare, indică rezultatul fizic sau impresia acustică lăsată de o acțiune zgomotoasă.