#auditoriu

• alocutor — Persoană care ia cuvântul, care adresează o alocuțiune sau un discurs unui auditoriu; emițătorul unui mesaj oral într-un act de comunicare direct. În corelație cu termenul 'alocutar' (destinatarul), alocutorul reprezintă subiectul vorbitor activ care inițiază interacțiunea verbală, selectează registrele stilistice și modelează enunțul conform intenției sale pragmatice.
• amfiteatru — Edificiu public antic de formă circulară sau eliptică, cu trepte concentrice pentru spectatori și o arenă centrală; prin extensie modernă, sală mare de cursuri, conferințe ori spectacole, având rândurile de scaune dispuse în semicerc și înălțate treptat în formă de gradene pentru a asigura o vizibilitate și o acustică optime.
• anfiteatru — Edificiu public antic, de formă circulară sau eliptică, cu trepte concentrice pentru spectatori, dispuse în jurul unei arene centrale; în arhitectura modernă, reprezintă o sală mare de cursuri universitare, spectacole sau conferințe, având rândurile de bănci dispuse în amfiteatru (în trepte supraînălțate), pentru a asigura o vizibilitate și audibilitate structurală optimă tuturor participanților.
• auditoriu — Totalitatea persoanelor care ascultă o conferință, un discurs, un concert sau care vizionează un spectacol; publicul spectator sau ascultător adunat într-un loc. Prin extensie, termenul desemnează sala mare, amfiteatrul sau spațiul special amenajat în care se desfășoară aceste evenimente publice ori cursuri universitare.
• aulă — Sală mare, amfiteatru sau spațiu de dimensiuni vaste situat în incinta unei universități, a unei academii sau a unei instituții de învățământ superior, destinat desfășurării cursurilor festive, conferințelor solemne, deschiderilor de an universitar sau decernării de titluri academice. În antichitatea greo-romană, termenul desemna curtea interioară a unei case sau palatul regal.