#atribuire

• adjudeca — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural.
• adjudecare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic și administrativ prin care un bun scos la licitație publică, un contract de achiziție ori o execuție de lucrări este atribuit definitiv, prin hotărâre oficială, persoanei care a oferit prețul cel mai avantajos sau a îndeplinit criteriile tehnice solicitate.
• adjudecatoare — Femeie care deține rolul oficial de a atribui un bun, un premiu sau un contract în cadrul unei licitații ori competiții; ca adjectiv, descrie o entitate, o comisie sau o autoritate feminină ori neutră (precum o instituție publică) care are competența legală și structurală de a efectua o adjudecare.
• adjudecator — Persoană sau entitate care atribuie în mod oficial un bun scos la vânzare prin licitație sau un contract de achiziție publică; judecător ori arbitru care deține autoritatea structurală de a soluționa un litigiu prin acordarea unui drept de proprietate sau a unui premiu.
• adjudica — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural. Reprezintă de asemenea forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural a aceluiași verb.
• adjudicare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic sau administrativ formal prin care un bun scos la licitație ori un contract de achiziție publică este atribuit definitiv unuia dintre ofertanți; decizie definitivă a unei comisii prin care se finalizează un proces competitiv.
• aloca — A destina, a repartiza sau a atribui în mod oficial o sumă de bani, fonduri financiare, resurse materiale ori active logice (cum ar fi memoria unui calculator) unui anumit scop, unui proiect sau unei instituții. În sens modern și tehnologic, acțiunea presupune fixarea prin decizie managerială sau prin execuția unui algoritm software a unui stoc delimitat de unități utilitare pentru optimizarea unui sistem de lucru.
• asignare — Acțiunea de a asigna și rezultatul ei; atribuire, alocare, repartizare sau distribuire formală și de precizie a unei sarcini, a unui rol, a unui activ sau a unei resurse către o destinație precisă. În informatică și programare, reprezintă operația structurală prin care se asociază o valoare specifică unei variabile ori se alocă o zonă de memorie unui proces, fiind un concept fundamental în logica software.
• atribuare — Acțiunea de a atribua și rezultatul ei; alocare, conferire sau punere pe seama cuiva a unui bun, titlu sau merit; variantă învechită, nestandardizată, pentru termenul modern 'atribuire'. A fost utilizată temporar în documentele administrative de secol XIX pentru a indica procesul formal de distribuire a competențelor sau a proprietăților.
• atribuire — Acțiunea de a atribui și rezultatul ei; repartizare oficială, conferire a unui titlu, acordare a unui contract public sau stabilire a paternității unei opere de artă. În informatică, reprezintă operațiunea structurală prin care se asociază o valoare determinată unei variabile specifice în timpul execuției unui algoritm.
• autoatribuire — Acțiunea de a-și autoatribui și rezultatul ei; însușirea, asumarea sau conferirea de către o persoană sieși a unui merit, a unei calități, a unei funcții, a unui drept sau a unei sarcini, adesea în mod unilateral, arbitrar sau nejustificat. În psihologia cognitivă, termenul descrie procesul mental prin care un individ își explică propriile succese sau comportamente prin factori interni, cum ar fi abilitățile sau efortul propriu.