#asupri

• abuzator — Persoană de sex masculin care comite un abuz, profitând de autoritatea, forța, statutul ori poziția sa pentru a exploata, hărțui sau violenta o altă persoană. Ca adjectiv, desemnează un comportament, un sistem ori un mecanism opresiv, coercitiv și despotic, care funcționează prin încălcarea sistematică a drepturilor celorlalți.
• apăsa — A exercita o forță de presiune continuă sau bruscă asupra unui obiect, unei suprafețe ori unui mecanism pentru a-l activa, deplasa sau compacta. În sens figurat, exprimă acțiunea de a copleși din punct de vedere moral, a produce o stare de tristețe profundă, îngrijorare ori suferință sufletească, sau acțiunea de a asupri și exploata o comunitate.
• apăsător — Care exercită o presiune fizică ori morală; care produce o senzație profundă de greutate, copleșire, plictis, neliniște sau sufocare. În sens climatic, descrie o atmosferă grea, zăpușitoare și umedă dinaintea unei furtuni, iar în sens social sau psihologic face referire la un mediu tiranic, restrictiv și greu de suportat.
• apăsătoriu — Variantă fonetică arhaică a cuvântului 'apăsător', utilizată în vechile manuscrise, hrisoave domnești și traduceri bisericești din secolele XVII-XVIII. Desemnează o entitate, o persoană sau un bir guvernamental care asuprește, împovărează ori exercită o constrângere severă (fizică, fiscală sau morală) asupra unei comunități ori unui individ.
• apăștire — Acțiunea de a apăsa sau starea a ceea ce este presat, exprimată printr-o formă substantivală de infinitiv lung specifică graiurilor populare sau textelor dialectale vechi. Desemnează aplicarea unei forțe fizice, o amprentă structurală ori, la nivel figurat, o stare persistentă de supărare, împovărare sau constrângere morală.
• asupreală — Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; stare de subjugare, împovărare sau persecuție sistematică exercitată asupra unui individ ori a unui colectiv. Reprezintă o formă structurală brută de asuprire sau exploatare, specifică limbajului popular vechi.
• asupreciune — Formă arhaică și rară pentru asuprire sau prigoană; starea de subjugare morală, fizică ori politică exercitată în mod abuziv asupra unui popor sau individ. În structura textelor religioase sau juridice din secolele trecute, desemna un act de nedreptate gravă ce încălca legile divine ori pământești.
• asuprelnic — Care asuprește, prigonește sau tiranizează; persoană care exercită o stăpânire aspră, nedreaptă și împovărătoare asupra celor slabi. Ca adjectiv, descrie un comportament abuziv, specific despotismului structural sau feudalismului.
• asupri — A exercita o presiune morală, fizică, economică sau politică asupra unui individ ori a unui colectiv, lipsindu-l de drepturi, libertăți și tratându-l cu asprime sau nedreptate; a persecuta, a exploata în mod sistematic sau a tiraniza sub un regim de forță. În sens structural, reprezintă impunerea unui raport de dominare abuzivă prin intermediul aparatului social sau instituțional.
• asupriciune — Formă arhaică și rară pentru asuprire sau prigoană; starea de subjugare morală, fizică ori politică exercitată în mod abuziv asupra unui popor sau individ. În structura textelor religioase sau juridice din secolele trecute, desemna un act de nedreptate gravă ce încălca legile divine ori pământești.
• asuprire — Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; proces politic, social sau economic prin care un individ, o clasă sau un popor este subjugat, lipsit de drepturile fundamentale și exploatat prin forță sau constrângere instituțională. Reprezintă o formă de manifestare a tiraniei ce afectează grav libertatea umană.
• asuprit — Care este supus asupririi, persecuției sau exploatării; individ, grup sau popor lipsit de drepturi, asuprit și tiranizat de o autoritate opresivă. Ca substantiv, desemnează victima unui sistem tiranic sau feudal.
• asuprită — Forma de feminin pentru asuprit; femeie, comunitate sau entitate colectivă supusă asupririi, prigoanei ori exploatării sistematice. Descrie starea structurală a unui subiect feminin lipsit de drepturi fundamentale și controlat prin forță sau constrângere de către o autoritate tiranică.
• asupritoare — Forma de feminin pentru asupritor; femeie, clasă, națiune sau forță politică care asuprește, tiranizează ori prigonește. Reprezintă entitatea care exercită dominația abuzivă și exploatarea structurală asupra celor lipsiți de apărare.
• asupritor — Care asuprește, prigonește, tiranizează sau exploatează în mod sistematic un individ ori o colectivitate; persoană, clasă socială sau regim politic dominator care își impune voința prin forță, constrângere structurală și abuz de putere, anulând libertățile celor din jur.
• asupritură — Fapta, gestul sau rezultatul acțiunii de a asupri; abuz concret, nedreptate gravă sau act tiranic comis de un asupritor asupra unei persoane lipsite de apărare. În structura limbajului popular vechi, desemna o vătămare sau o asuprire materializată într-o pagubă.
• avanisi — A jigni profud, a umili, a șicana sau a supune unei avanii; a extorca ori a nedreptăți o persoană profitând de o poziție de autoritate. Folosit în trecut în limbajul administrativ sau popular din regiunile aflate sub influență fanariotă pentru a descrie acțiunea de a asupri sau de a impune taxe abuzive.
• avanit — Despre oameni sau entități: care a fost supus unei avanii, jignit profund, umilit, șicanat ori extorcat de bani de către o autoritate opresivă. Despre bunuri sau sume: obținute în mod abuziv, prin jaf, violență sau impuneri fiscale ilegale în perioada administrației otomane ori fanariote.